Poezia moderna

Poezia moderna
de Ionel Marius Gherendi

Nu rime, nu versificaţie,
Nu ritm dar nici emoţie,
Sunt legile ajunse-n slujba
Poeţilor ce scriu cu drujba.
Dacă te-ncumeţi a lăsa
Să-ţi fie-umplută poezia
De muzica magiei lumii
Zidită-n chinuri de străbunii
Ce-au căutat şi ritm şi rimă,
Eşti învechit şi fără noimă
Eşti mort şi fără de inimă!
„- N-ai pus accentul unde trebuia! :))
Doar ca să iasă poezia?!
Pfuai! Sper că n-aştepţi cititorul
Să mai citească şi-următorul
Vers…, ori ce naiba-i ăsta,
De n-are venele tăiate,
Sau măcar gânduri supărate
Pe praful din oraşul care
Mereu e parcă-n sărbătoare,
Şi căruia nu-i pasă veci
De cei ce plâng cu lacrimi seci,
De cei ce ştiu să-şi scrie-amarul
Cu tuşul ce le cunosc darul
De mari poeţi,
De-adevăraţi maeştrii
Ai versurilor care-ndată
Vor cucerii o lume-ntreagă,
O lume, care-nduioşată
De-aşa valoare-adevărată,
Neînţeleasă,” (nici de ei)
„O, ai să vezi, mă jur pe zei,
Se va grăbi să-i facă loc
În lumea magică, de foc,
Al celor mai adevărate staruri
Ce merită cununi de lauri.
Încerci să-i dai visare şi culoare,
S-o faci să-ţi cânte-n gura mare
Neînţelesele-ţi emoţii, eternele iubiri,
Ascunse printre stele, pătrunse de sclipiri?!
Mai bine-o laşi în beznă, c-o viaţă
Numai de tine înţeleasă,
Şi lumea-o să te-admire!
Vai, m-am tâmpit, vorbesc în rime!”

Ciudatele puteri ale domnului Regazzoni din Bergamo

Textul de mai jos a fost scris de cunoscutul filozof german Schopenhauer:

In anul 1854, am avut fericirea sa vad aici faptele extraordinare pe care le producea in aceasta categorie dl Regazzoni din Bergamo, fapte in care nu putem sa nu recunoastem puterea imediata, deci magica, a vointei sale asupra altuia si a carei autenticitate nu poate fi pusa la indoiala decat de o persoana careia i se va fi refuzat orice calitate de intelegere din cauza unor stari psihologice. Stiu ca exista subiecti de acest fel. Trebuie sa-i faci juristi, oameni ai Bisericii, negustori sau soldati, insa, pentru numele lui Dumnezeu, nu medici, rezultatul ar fi funest dat fiind ca in medicina ceea ce este important este diagnosticul.
Somnambula fiind in legatura cu el, el putea s-o puna dupa cum dorea, printr-un simplu act de vointa, in stare de catalepsie. Fara sa faca un gest, cand ea se indeparta de el, Regazzoni putea, aflandu-se in spatele ei, s-o faca sa cada pe spate. Putea s-o paralizeze, s-o faca sa aiba crize spasmodice, cu pupilele dilatate, o insensibilitate totala, semnele cele mai evidente ale unei stari de catalepsie totala. A obligat o doamna care se gasea in adunare sa cante la pian, iar apoi, stand la patru pasi distanta in spatele ei, prin vointa insotita de gest, a paralizat-o astfel incat ea n-a mai putut sa cante. A lipit-o apoi de o coloana si vraja a fost atat de mare, incat, in pofida stradaniilor ei, nu a putut sa paraseasca locul.
Toate aceste fapte pot fi explicate, dupa parerea mea, in acest mod: fie ca el izoleaza complet creierul de maduva spinarii si atunci toti nervii senzitivi si toti nervii motori sunt paralizati si exista o catalepsie totala, fie ca paralizia atinge pur si simplu nervii motori, sensibilitatea continuand sa existe, si avem atunci un creier unde constiinta se mentine, pe un corp care are toate aparentele mortii…

Sursa:http://www.almeea.ro/ciudatele-puteri-ale-domnului-regazzoni-din-bergamo/

Zvon de ultima ora

Zvon de ultima ora
de Valeriu Cercel


Se spune că extratereştrii, aceste creaturi ciudate,
Ce-apar, dispar, fiind maeştri în şmenuri mult mai rafinate,
Ne bâzâie an dupa an, şi-Ăl…mai de sus, să ne ferească !
Tot plănuiesc, cu gând viclean, planeta să ne-o cucerească ;
Însă e-o altă teorie care m-a dat pe omoplat :
Cică, de ei, dracu’ mai ştie ! demult Pământu-i invadat,
Şi n-au venit cu puşti, pistoale, ca primitivii, înarmaţi,
Ci, doar schimbaţi numai la ţoale, în şefi de state deghizaţi,
În împăraţi, bancheri, zmintiţi, chiar papa, deci, într-un cuvânt,
La ora asta, când citiţi, ei au controlul pe Pământ :
La “Naţiunile Unite”, decid războaie între noi,
Pe naţiunile lihnite, le-mping să facă tărăboi,
Ne duc cu preşu’, şi de nas, ne informează ce vor ei,
Şi ca să stăm cuminţi acas’, ne urcă preţu’ la ţiţei,
Nu mai vorbesc de sărăcie, de preţuri, că…mă iau fiori
Văzând cât dau pe o hârtie ce-i reciclată de trei ori !...
Şi, castraveţii !…stiţi prea bine, sunt documente în arhivă…
Cu ei au vrut să ne termine prin lovitura decisivă !...
Norocul, însă, ca români, cuminţi, supuşi, un neam pios,
E că-i avem pe cei mai buni extratereştri, ăi de jos,
Ce au şi milă, îndurare…cu munca am cam terminat,
Agricultura, pe ogoare, o fac doar ăia de la “stat”
Şi cu atâtea datorii, fiind demult pe arătură,
Ne bagă de la FMI, şi pe…scuzaţi ! cât şi pe gură ,
Iar tineretul inimos, mândria, seva, vâna ţării,
Găsit-au că are folos, printre străini, în largul zării,
Şi, chiar de sunt bine serviţi, cum nobilă ne este viţa,
Pensionarii ofiliţi, când sunt votări, cu linguriţa,
Cu mult mai simplu eu deduc că teoria este bună…
Priviţi, doar…cine ne conduc !…parcă ar fi picaţi din Lună !

Fratia libertatii

Frăţia libertăţii

Membri renumiţi
Paul Revere, John şi Samuel Adams, John Hancock

„Frăţia libertăţii” este numele unei grupări imorale de disidenţi care au existat în America înainte de Războiul Revoluţionar. Gruparea nu exista sub forma unei societăţi secrete în sens tradiţional ci, mai degrabă, era formată din facţiuni mici de patrioţi ai coloniilor care se uniseră în numele unui ţel comun. De când au început să se întâlnească, de obicei în Boston, lângă un ulm, copacul a fost numit „Copacul libertăţii”. Aici, gruparea avea să iniţieze o revoltă care presupunea răspândirea unor pamflete, idei de sabotaj şi chiar activităţi teroriste. Acest comportament a determinat ca membrii grupării britanice să fie consideraţi nişte răzvrătiţi şi adesea erau cunoscuţi sub denumirea piorativa de „Frăţia violenţei”. Astazi, gruparea este renumită pentru faptul că membrii urmăreau iniţierea unei revoluţii în rândul coloniştilor protestând împotriva detestatului Stamp Act (taxa prin care Parlamentul britanic impunea impozitul coloniilor britanice din America) şi pentru faptul că au scos in evidenta, deja faimoasa expresie „nicio impozitare fără reprezentare.”

Practici secrete

În Boston, Frăţia libertăţii reprezenta doar o parte a grupării deoarece multe alte fracţiuni erau răspândite pretutindeni în cele treisprezece colonii. Un grup, în Insulele Rodos, a jefuit şi a incendiat un vas comercial britanic, „Gaspee”, în semn de protest împotriva comerţului ilegal, în timp ce alte grupări erau renumite pentru faptul că îi stropeau cu gudron şi îi umpleau de fulgi pe câţiva dintre conducătorii britanici. Cu toate acestea, cea mai cunoscută întâmplare rămâne cea din 1773 numită „Partidul Ceaiului din Boston”, când membrii grupării s-au îmbrăcat în indieni şi, în portul Boston, au răsturnat un vapor încărcat cu ceai care avea un impozit exagerat.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-societati-secrete/

Vremuri noi

Vremuri noi 
de Valeriu Cercel

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat, 
Era copt, om pe picioare…ce să mai ! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie, 
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş’cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi….

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie…dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

Însă după cununie, pân’ să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă, 
Şi tot din motive care…l-au făcut să-şi ia nevastă.

La moartea bunicutei

La moartea bunicutei
de Valeriu Cercel

La nouăş’trei de ani ce-i împlinea
Ca amatoare de senzaţii tari,
N-aş fi crezut nici mort, în viaţa mea, 
C-o va mierli în somn, la ore mari;

Dormind, fără dureri, este un vis,
Cum ai pocni din deşte, dac-ar fi,
Şi-apoi să te trezeşti în paradis…
Să mor, c-aşa şi eu aş tot muri !

Dar nicidecum în chinul diavolesc,
Moartea venind s-o văd cu ochii mei,
Să urlu şi-ngrozit să mă topesc…
Ca ăia de-i căra-n Merţanul ei.

Cele 28 de Legi Universale ale Succesului (Metafizica)

Cele 28 de Legi Universale ale Succesului

1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.

2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.

3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.

4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noatra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.

5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noastre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.

6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).

 7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.

8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.

9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.

10. Legea asteptarilor. Ceea ce preconizam cu incredere ca se va intampla (ceea ce ne asteptam sa se intample), chiar se va materializa.

11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.

12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.

 13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.

15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.

16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare, vom deveni victimele ei.

17. Legea controlului. Avem o parere buna despre noi insine atunci cand simtim ca ne controlam propria viata.

18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.

19. Legea compensatiei. In masura in care contribuim sau investim, vom si obtine ceva. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.

20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).

21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai "norocosi".

22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa "investim" mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment. Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem "platiti" pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul "ofera mai intai pentru a primi mai tarziu".

23. Legea "pregatirii" . Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.

24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.

25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat .

26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe si crede cu adevarat, poate sa si obtina.

27. Legea flexibilitatii. Ai sanse mai mari de reusita daca stii clar ce vrei sa obtii dar ramai flexibil in privinta felului in care vei actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.

28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este "o calitate de fier" in drumul spre succes.


Sursa:http://esoterism.ro/ro/28legi.php

Enigma elucidata

Enigma elucidata
de Valeriu Cercel

N-am înţeles decând sunt eu,
Cum au ajuns unii, la noi,
De-şi bat nevestele mereu,
Pân’ am sucit canalul doi

Aiurea, meciuri nu erau
Şi la prostii nu mă zgâiesc…
Savanţi iluştri comentau
Acest nărav, pur, românesc,

Care…de ani l-au studiat
Şi cercetând, în mod firesc,
Cu toţii au concluzionat
De ce la moacă o primesc

Femeile, bine’nţeles,
De la bărbaţi, nişte barbari (?!) 
Consumatori ce fac exces,
Beţivi, şi încă, ordinari,

Din vina care-i tot a lor
Cum sunt zgârcite foarte rău
Şi-n ruptul capului nu vor 
Să le dea bani pentru trăscău !

Enigmaticul caz al locomotivei deraiate: subconstientul si precognitia

„Cazul locomotivei deraiate”, a deveni ilustrativ pentru genul de experiente considerate a fi autentic precognitive. Sotia si fiica unui paroh se aflau intr-o casa inchiriata, la Trinity, langa Edinburgh, Scotia, in 15 iulie 1860. Era o dupa-amiaza insorita de duminica si, pe la ora 3 PM doamna W. i-a propus fetei sa iasa putin afara, pentru o plimbare scurta prin „gradina de la calea ferata”, denumire data de ea fasiei de teren dintre un dig si terasamentul caii ferate. Fata plecase de doar cateva minute, cand doamna W. a auzit clar in minte o voce care i-a spus: „Trimite dupa ea, sa se intoarca sau altfel ceva groaznic i se va intampla”.
Doamna W. a fost cuprinsa de o presimtire sumbra care s-a transformat rapid intr-un sentiment de teroare, facand-o sa tremure de spaima amenintarii fara nume. Ea i-a poruncit unei servitoare sa o aduca de urgenta acasa pe fiica ei. Servitoarea, vazandu-si stapana atat de tulburata, a plecat imediat. Doamna W. a inceput sa sa se plimbe de colo-colo prin incapere, mai ingrijorata ca niciodata, temandu-se ca nu-si va mai vedea vreodata fiica in viata.
Intr-un sfert de ora insa, cele doua s-au intors, vii si nevatamate. Doamna W. i-a cerut fetei sa nu se mai joace pe terasamentul feroviar si fiica i-a promis ca nu va mai merge acolo unde se juca de obicei. Mai tarziu, in aceeasi dupa-amiaza, o locomotiva cu aburi a deraiat si a izbit in plin zidul in preajma caruia fiica ei se jucase inainte ca servitoarea sa o aduca acasa. Din cei cinci oameni care se aflau intamplator in zona, trei fusesera ucisi pe loc. Peste cateva zile, domnisoara W. si fratele ei au vizitat scena tragediei si au observat ca locomotiva se zdrobise chiar in locul unde petrecusera cei doi frati doua ore in urma cu o saptamana, in acea dupa-amiaza.
Iata posibila explicatie a acestei precognitii: ceea ce numim „moment prezent” nu reprezinta un punct in timp, ci doar un interval scurt de timp, numit „prezent aparent”. Subconstientul uman avea un „prezent aparent” mult mai vast decat nivelul constient al fiintei. Pentru subconstient, toate evenimentele ar insemna de fapt „prezent”. Daca, uneori, o parte din aceasta cunoastere subconstienta patrunde in constient, ea va fi interpretata, fie ca amintire a unui eveniment din trecut, fie ca precognitie a unui eveniment din viitor. Trecutul este precis catalogat undeva in subconstient.

Sursa:http://www.almeea.ro/enigmaticul-caz-al-locomotivei-deraiate-subconstientul-si-precognitia/

Gerard Croiset, cel mai inzestrat clarvazator din toate timpurile

Olandezul Gerard Croiset (1909-1980) a fost considerat cel mai inzestrat clarvazator din toate timpurile. Poate cele mai remarcabile dintre numeroasele experimente desfasurate cu ajutorul lui Croiset au fost cele dintr-o nesfarsita serie de „teste ale scaunului”, improvizate pentru el de profesorul Tenhaeff de la Societatea Olandeza de Cercetari Parapsihice. Inca de la debutul experimentelor, in octombrie 1947, rezultatele au fost uluitoare si Croiset a repetat testul de cateva sute de ori in fata unor savanti din cinci tari europene.
Testul se desfasura foarte simplu. Croiset era dus intr-o sala de teatru sau de conferinte, unde numarul unui scaun era ales absolut la intamplare de o terta persoana. Croiset prezicea apoi, pentru perioade cuprinse intre o ora si 26 de zile, cine se va aseza pe acel scaun. Descrierea data de paragnost (asa se numesc in Olanda astfel de indivizi sensibili) nu era niciodata vaga si generalista, ci foarte precisa, cu detalii uimitoare. Adesea, nu era descrisa doar infatisarea individului, ci si caracteristicile personalitatii sale si chiar anumite dificultati emotionale cu care se confrunta in acel moment. Croiset vedea chiar trecutul subiectului si era capabil sa prezica lucruri din viitorul lui.
In iunie 1964, Croiset a fost consultat in cazul uciderii a trei activisti pentru drepturi civile din Mississippi, James Chaney, Andrew Goodman si Michael Schwerner. Prin intermediul unei linii telefonice transatlantice, el a descris cu precizie zona in care fusesera gasite cadavrele celor trei tineri si a indicat corect faptul ca unii ofiteri de politie fusesera partasi la comiterea crimelor. Desi ulterior FBI nu a recunoscut oficial implicarea clarvazatorului in acest caz, potrivit scriitorului Jack Harrison Pollack, agentii federali au cautat in mod activ sa primeasca informatii de la individul cu puteri extrasenzoriale din Utrecht.

Sursa:http://www.almeea.ro/gerard-croiset-cel-mai-inzestrat-clarvazator-din-toate-timpurile/

Discriminare divina

Discriminare divina
de Valeriu Cercel

De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr’un butic,
N-aş plăti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic ;

Doar un gram şi-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Paşcani,
După cât aş fi de uns,
N-aş mai scârţâi de bani,

Iar cu două, fac prinsori
Că-ntr-o zi m-aş procopsi,
Aş vota de patru ori
Şi-aş scăpa de datorii…

Dar cu cinci, pe cinstea mea !
Aş fi sculă-n minister,
Plus că am şi-o pilă grea…
Văru’ Lică…e şofer,

Şi…de n-aş avea eu minteee,
La vr’un kil, n-ar trece-un an
Şi-aş fi, sigur, preşedinte,
Sau prin U.E., din cioban,

Însă, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
Că, la fel ca toate cele
Şi prostia e un dar,

Bâzâind, ca toţi deştepţii
Amărâţi şi ofticaţi,
Că doar proştii şi inepţii
Au fost binecuvântaţi.

Societatea Thule

Societatea Thule

Membri renumiţi
Rudolf Hess, Arthur Rosenberg, Adolf Hitler (persoane controversate)

S-a suspectat că multe dintre societăţile secrete puneau la cale planuri malefice însă gruparea Thule este una dintre puţinele grupări în ale căror cazuri suspiciunile s-au dovedit a fi adevărate.Gruparea a fost iniţiată ilegal în Germania, la scurt timp după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. A descins dintr-o grupare germană care folosea practici oculte dar s-a transformat foarte repede într-o societate care urmărea să promoveze ideologia unui popor arian şi a adoptat un model ostentativ de abordare a iudeilor şi a celorlalte minorităţi. La scurt timp, gruparea s-a dezvoltat, ajungând la o mie de membri şi având chiar propriul ziar de propagandă. În 1919, membrii săi au întemeiat o organizaţie politică numită Partidul Muncitorilor Germani. Tânărul Adolf Hitler s-a aliat şi el partidului care în cele din urmă s-a transformat în partidul Muncitorilor Naţional-socialişti Germani sau Partidul Nazist.

Practici secrete

Înainte ca gruparea Thule să pună bazele nazismului, membrii practicau câteva activităţi ezoterice. Cea mai renumită a fost fascinaţia membrilor faţă de poporul arian ale cărui origini au încercat să le regăsească pe vechile teritorii ale tărâmului mitic Thule despre care grecii au afirmat că a fost descoperit în nordul Europei în apropierea Islandei şi Groenlandei.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-societati-secrete/

Celular

Celular
de Valeriu Cercel

E drept că azi e necesar
Ca fiecare,-n orice loc,
La lucru,-n gară, la talcioc,
De e şomer, milionar,
Aiurea chiar, fără vreun scop,
În China, Peru sau Maroc,
Să aibe-un celular,

Fi’n’că ştiinţa ne-a adus
În ritmul ce evoluăm
Acolo-ncât nu ne mirăm,
Din răsărit până-n apus,
Chiar de plătim de ne uscăm,
Cu Polul Nord să discutăm
Si chiar un pic mai sus… 

Că frunzărind ziaru’ local, 
Găsesc…să-l ierte Dumnezeu (!)
Pe cel mai bun amic al meu
Ce–l doar văzui marţi, la Predeal…
Băiat cu frică, nu ateu, 
A sucombat instantaneu
Joi seara,-n mod banal,

Dar cât citeam, în paralel,
Mă duc la telefon, grăbit,
Fi’n’că suna ca un tâmpit… 
Cine era ?! Chiar el, Costel,
Să mă întrebe de-am citit
În ziarul proaspăt tipărit
Ce scrie despre el,

C-am fost atâta de şocat
De vocea lui la celular,
Că în acel grozav coşmar,
Ştiind că este decedat,
Uitai să îl întreb măcar
De unde a sunat.

Baird T. Spalding (Metafizica)

Baird T. Spalding
de Baird T. Spalding

 "Vi s-a aratat ceea ce ni se arata si noua, ca omul se manifesta complet intreg doar atata timp cat realizeaza constient acest lucru si isi foloseste in mod corect puterea si stapanirea; dar in clipa in care, in sinele sau muritor, a conceput puteri duale, el a inceput sa vada dual, si-a folosit gresit aceasta putere, si a manifestat dualitatea; caci omul dispune de vointa libera si aduce in manifestare ceea ce ii retine atentia. Atunci rezulta diversitatea si marea separare, si asta s-a intamplat pe tot Pamantul. Dar se apropie o schimbare. Diversitatea aproape ca si-a atins limita, si omenirea recunoaste ca totul vine dintr-o unica Sursa. Recunoscand asta, oamenii se apropie tot mai mult intre ei. Omul incepe sa realizeze ca orice alt om este fratele sau, si nu inamicul sau. Cand omul va intelege asta pe deplin, el va vedea ca, asa cum toti au venit dintr-o unica Sursa, toti trebuie sa se intoarca la acea sursa, sau sa devina cu adevarat frati. Atunci el va fi in cer, si va recunoaste ca cerul inseamna pace launtrica si armonie create de om chiar aici pe pamant. El va intelege atunci ca isi faureste raiul sau iadul, dupa cum alege. Acest rai a fost conceput corect, dar a fost rau plasat ca fiind in spatiu. Omul va recunoaste ca Dumnezeu locuieste inlauntrul sau, si nu numai inlauntrul sau, ci in orice lucru din jurul lui, in orice piatra, copac, planta, floare, si in orice lucru creat; ca Dumnezeu este chiar si in aerul pe care il respira, in apa pe care o bea, in banii pe care ii cheltuieste; ca Dumnezeu este substanta tuturor lucrurilor. Cand el respira, il respira pe Dumnezeu si aerul, in aceeasi masura; cand isi imparte hrana cu altii, il imparte in aceeasi masura pe Dumnezeu.
 Dorinta noastra nu este de a forma noi culte sau secte. Credem ca bisericile existente astazi sunt suficiente, si sunt centrele rationale din care oamenii pot fi ajutati in a-L realiza pe Dumnezeu, prin Christul din toti. Cei atasati bisericilor trebuie sa realizeze ca biserica nu reprezinta decat un lucru: Constiinta Christica din toata omenirea. Daca ei inteleg asta, unde mai poate exista diversitate, decat in conceptia mintii limitate a omului, si nu in biserica? Prin ce mai difera atunci o biserica sau o societate, de o alta? Gandul diversitatii, care exista astazi, se gaseste doar in mintea limitata a omului. Vedeti la ce a condus aceasta diversitate, la mari razboaie, ura adanca nascuta intre natiuni, familii si chiar indivizi, si toate din cauza ca o organizatie bisericeasca sau alta a considerat ca doctrina sau crezul ei este mai bun decat al alteia. Dar in realitate toate sunt acelasi lucru, caci toate conduc in acelasi loc. Nu este posibil ca fiecare sa aiba raiul ei; caci dacaar fi asa, atunci un individ care si-a incheiat misiunea particulara legata de o organizatie bisericeasca, si este gata sa-si primeasca recompensa, ar fi obligat sa-si petreaca restul existentei cautand, prin labirintul de raiuri, pe acela destinat lui. Organizatiile bisericesti si cei asociati cu ele se apropie cu fiecare zi, si va veni timpul cand vor fi uniti ca unul. Cand toti sunt ca unul, nu va mai fi nevoie de o organizatie.
 Dar eroarea nu tine doar de organizatiile bisericesti. Putini oameni s-au trezit la intelegerea a ceea ce le rezerva viata cu adevarat. Vedem ca marea majoritate a oamenilor se lasa dusi de valurile vietii, nemultumiti, derutati, coplesiti sau nesiguri. Fiecare trebuie sa invete sa pretuiasca viata si sa inceapa sa exprime, din centrul propriei sale vieti, prin actiune consecventa si hotarata, darurile pe care Dumnezeu i le-a daruit. Fiecare trebuie sa-si dezvolte propria viata. Nu este posibil ca unul sa traiasca in locul altuia. Nimeni nu poate da expresie vietii tale in locul tau, si nimeni nu-ti poate spune cum trebuie sa-ti construiesti viata. Asa cum Tatal are viata in Sine, tot asa El a dat Fiului sa aiba viata in El. Sufletul nu poate realiza asta cand se lasa sa pluteasca in voia vietii, caci intregul scop al vietii i se reveleaza in privilegiul si oportunitatea de a exprima divinul Eu launtric. Scopul lui Dumnezeu pentru om este ca omul este si va fi dupa chipul si asemanarea Sa Divina. A exprima ceea ce Dumnezeu a conceput pentru el, ar trebui sa fie cel mai mare tel al omului in viata. Cand Isus era pe varful muntelui si ucenicii Sai au venit la El, vedeti ce cuvinte intelepte le-a spus. Constiinta Lui se trezise la aceasta intelegere si El devenise neclintit in inalta conceptie ca omul poate progresa pana la deplina putere numai atunci cand are un ideal adevarat, un scop adevarat in viata. O samanta poate incepe sa incolteasca numai atunci cand este ferm fixata in pamant. Puterea launtrica Divina poate aduce in manifestare o dorinta adevarata numai cand aceasta este fixata ferm in sufletul omului. Trebuie sa stim toti, ca si Isus, ca primul impuls spiritual spre exprimare este dorinta hotarata de a exprima.
Isus a spus: Fericiti cei saraci cu duhul, realizand ca orice limitare din viata care poate crea in individ o dorinta de a se inalta deasupra limitarii si de a se elibera de ea, este buna. El a inteles ca necesitatea este profetia indeplinirii. El vedea orice nevoie ca pe un ogor pregatit de semanat. Daca samanta este plantata, apoi ajutata sa creasca si sa rasara, ea va satisface nevoia. Nevoia sau dorinta, sunt neintelese in derularea vietii. Unii mari invatatori au spus ca ar trebui smulse din inima. Isus a spus: Vai celor ce sunt multumiti! Daca esti multumit, esti intr-un impas. Pentru a gasi viata deplina, trebuie sa cauti, in fiecare moment, sa exprimi viata pe deplin. Dorinta pentru asta este impulsul spre ea. Epuizat de a se tari prin pulberea pamantului, omul tanjeste sa zboare, si acest dor il indeamna sa gaseasca manifestarea legii care ii va permite sa se ridice mai presus de aceasta limitare a lui. Gasind-o, va fi capabil sa mearga unde doreste, fara ideea de timp sau de distanta. S-a mai spus ca omul propune si Dumnezeu dispune. Adevarul este invers: caci Dumnezeu propune si omul dispune; dacaomul este atat de puternic, el poate face tot ce face Dumnezeu. Nu poate face Fiul ceea ce a facut Tatal?
 Faptul ca lucrurile exterioare nu reusesc sa ne satisfaca conduce sufletul spre cautarea puterii launtrice. Atunci individul poate descoperi acel EU SUNT, poate cunoaste ca inlauntrul sau se afla toata puterea care satisface sufletul, ii implineste orice nevoie si dorinta. Aceasta cunoastere nu poate veni pana cand individul nu este impins de loviturile vietii sa caute acest plan interior al pacii si linistii. Cand el stie ca EU SUNT este implinirea dorintei sale, dorinta este implinita. A cauta in afara Eului Divin pentru indeplinirea propriei dorinte, este o nebunie. Ca sa evolueze, Eul trebuie sa realizeze progresul.
 Si atunci, ce mare realizare, ce trezire este cunoasterea lui EU SUNT! Sa stii ca inlauntru este puterea, substanta si inteligenta din care toate lucrurile isi iau forma! si a sti ca, in momentul in care s-a format o idee clara si adevarata a dorintei, puterea, inteligenta si substanta spiritului trebuie sa curga spre ea si s-o aduca in manifestare! Nu sunt acestea comorile din ceruri, pe care nu le zaream? Aici, in neformat, comori nelimitate se afla ascunse in noi insine. cat de limpede e acest lucru pentru cel ce a gasit perla! Reflectati la Cauta, inainte de toate, Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui (dreapta folosinta), si toate aceste lucruri iti vor fi adaugate. Motivul pentru care ele nu sunt adaugate este faptul ca ele sunt facute din insasi esenta spiritului. Constiinta trebuie sa descopere mai intai spiritul, inainte de a crea lucrul dorit.Cel trezit percepe principiul creator inlauntrul sau; apoi il intelege, si intelegerea sa este sansa vietii sale. El are viziunea, sau devine constient de posibilitatile sale, de cele aflate inaintea lui. Cu cunoasterea faptului ca puterea creatoare este inlauntrul lui, el isi aminteste dorinta inimii sale; aceasta devine un ideal sau un model care ii da puterea si substanta pentru a-l implini. EU VAD este conceptia sufletului, este pamantul Fagaduintei, visul devenit realitate, spre care sufletul poate privi plin de credinta. Desi poate sa nu fie stapanit in mod constient, el trebuie sa ia o forma vizibila, in masura in care este implinita legea. O sumedenie de experiente trebuie infruntate si depasite. Doar asta face sufletul sa merite recompensa. Intelegand viziunea ca Pamant al Fagaduintei, ideal care trebuie realizat sau sa devina real, sufletul vede acum numai binele, obiectul dorintei sale. Aici nu trebuie sa existe indoiala, oscilatii sau limitare, caci ar fi fatal. Trebuie sa credem in viziune si sa insistam asupra ei. Aceasta viziune este ideala si la fel de necesara ca si planurile si schitele unei cladiri. Trebuie sa credem in viziune, asa cum constructorul are incredere in planurile si schitele furnizate de arhitect. Orice altceva in afara de adevar trebuie inlaturat.
Toate marile suflete cred in viziunea lor. Orice lucru implinit a fost mai intai o viziune, o idee-germen plantata in suflet, apoi lasata sa se dezvolte si sa rasara. Aceste suflete nu se lasa influentate niciodata de neincrederea altora. Ei sunt gata sa se sacrifice pentru viziunea lor, cred ferm in ea, ii sunt fideli, si le este lor dupa credinta lor. Isus a ramas credincios si ferm stabilit in viziunea Sa. El si-a urmat fidel planul Sau, chiar si atunci cand cei mai dragi si mai apropiati Lui au fost neincrezatori si neloiali. si a fost pentru El dupa credinta Sa. si asa este pentru toti.
 Cand individul porneste spre Tara Fagaduintei, tara intunericului trebuie abandonata, uitata. El trebuie sa paraseasca intunericul si sa porneasca spre lumina. Este imposibil sa mergi si sa stai pe loc in acelasi timp. Vechiul trebuie abandonat pentru a se adera la nou. El trebuie sa uite lucrurile pe care nu doreste sa si le aminteasca, si sa-si aminteasca numai lucrurile pe care doreste sa le pastreze. Una e la fel de esentiala ca si cealalta. Numai viziunea trebuie sa si-o aminteasca, dacao doreste implinita. El trebuie sa-si aminteasca, pastrand in minte, viziunea pe care doreste s-o reproduca. Trebuie sa uite, sa refuze sa-si aminteasca, ceea ce nu doreste sa reproduca. Orice idee, gand, cuvant sau fapta trebuie sa fie conforma cu viziunea pentru a o aduce la indeplinire. Aceasta este adevarata concentrare, concentrarea devotiunii, centrarea fortelor asupra esentialului. Asta inseamna sa iubesti idealul. Numai prin Iubire poate fi exprimat un ideal. Iubirea face ca idealul sa devina real.
 Daca la inceput el esueaza, trebuie sa fie hotarat si sa insiste. si aceasta este exercitarea vointei, chemarea increderii in sine, exprimarea credintei, dirijand puterea spre ideal. Idealul n-ar putea fi atins niciodata fara aceasta directionare constienta a puterii, aceasta exercitare a vointei; si totusi ar fi fatal pentru ideal dacavointa nu ar fi tot ideala. Vointa trebuie sa aiba aceeasi calitate ca si idealul pe care il slujeste. Daca vointa nu contine dorinta de a sluji, puterea pe care vointa doreste s-o directioneze nu poate fi eliberata din suflet. Vointa de a fi slujit intoarce curentul vietii impotriva sufletului. Vointa de a sluji mentine curentul vietii curgand prin suflet, si mentine sufletul in emisie radiala. Slujirea da un tel viziunii. Ea elibereaza Iubirea in viata. Cum poate fi exprimata Iubirea, decat curgand prin cel care exprima viata? Daca ea curge prin constiinta, intregul organism raspunde; ea face sa vibreze fiecare celula cu Iubirea pe care o exprima. Atunci trupul devine armonizat; sufletul devine iradiant; mintea devine iluminata; gandirea devine profunda, stralucitoare, vie, clara; vorbirea devine pozitiva, adevarata, constructiva; carnea este reinnoita, purificata si vitalizata; problemele sunt rezolvate si toate lucrurile isi dobandesc adevarata lor pozitie. EU SUNT este exprimat prin Eu, si Eu-lui nu-i mai este ingaduit sa-l suprime pe EU SUNT. Daca trupul nu ar fi supus spiritului, cum ar mai putea sa exprime spiritul? Mintea constienta trebuie sa caute si sa doreasca spiritul, ca sa invete puterea spiritului. 
in acest fel, individul recunoaste ca spiritul inseamna satisfacerea tuturor nevoilor. Nicicum nu i se poate da o exprimare mai inalta decat atunci cand este lasat sa satisfaca nevoile celorlalti. Curgerea spre ceilalti este cea care deschide tezaurul spiritului. Acel Vreau sa slujesc este cel care deschide nelimitata trezorerie a lui Dumnezeu pentru toti, si aduce sufletului realizarea sa.Sufletul s-a intors spre casa Tatalui de indata ce a vrut sa slujeasca. Risipitorul care slujeste devine fiul sarbatorit; sarmanul care se hranea cu coji devine print al unei case regale, casa propriilor sale posibilitati. El cunoaste Iubirea lui Dumnezeu, si intelege, si ia in stapanire darul Tatalui sau. Numai un Fiu poate primi acest dar. Nici un servitor, nici un ticalos nu poate sa se bucure de mostenirea Fiului. Servitorul cauta permanent sa obtina, Fiul deja a mostenit tot ce are Tatal. Cand recunoastem ca apartinem casei Tatalui si ca suntem mostenitori a tot ce are Tatal, atunci putem incepe sa traim asa cum vrea Tatal ca noi sa traim. Iata ca acum suntem Fiii lui Dumnezeu. Constiinta Fiului cauzeaza implinirea; constiinta servitorului cauzeaza lipsa. Vom vedea ca orice dorinta a inimii este indeplinita de Tatal de indata ce indeplinim datoria Fiului in gandire, cuvant si fapta. Vom descoperi ca Fiii lui Dumnezeu sunt liberi."


Sursa:http://esoterism.ro/ro/baird.php

O babeasca ma tamaie

O băbească mă tămâie                                                                    de Viorel Ploesteanu


Îmi bătea la geam trecutul
Măsurat, ca un ceasornic.
Eu schimbasem așternutul
Să-l primesc în casă, dornic.

Îi deschid, el se codește,
Mai ceva ca o fecioară,
Dar dorința biruiește
De a sta la mine-o seară.

La o sticlă de băbească
Risc să aflu adevărul.
Las trecutul să-mi vorbească,
Să-mi mai ostoiască dorul.

Ce mai vremuri! Ce idile!
Și eu, falnic, june-a-ntâia!
Ieri mă colindau copile,
Azi, doar babe cu tămâia.

Ah, minuni de-ar face vinul
M-aș întoarce cu trecutul!
Babele să-mi ia vecinul,
Eu să-mi văd iar începutul.

3 ianuarie 2011

Buturuga mica...rastoarna carul mare

Buturuga mica...rastoarna carul mare
de Valeriu Cercel

Cum zicea a mea bunică :
“Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare”

Măi, ce vorbă minunată !
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrişată
Buturugi sunt berechet,

Dar nu stau pe căi bătute,
Sau pe-o uliţă măcar,
Ci, apatice, tăcute,
Stau “ca lemnele” în car,

Şi niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar cădea, intrând sub roate,
Să-l răstoarne ca-n trecut,

Aşteptând din cer să cadă
O surcică-n ajutor,
Ori să intre la obadă
Vreo codiţă de topor,

Şi cum râpa-i mai la vale,
M-aş mira, că-ai dracu’ boi,
Chiar de-apare-un ciot în cale,
Caru-l trag…tot înapoi !

Valeriu Cercel

Papa de la Roma a supervizat un caz autentic de aparitie a unui spirit dupa moarte! Fantoma si-a lasat amprenta mainii in lumea materiala!

Intr-un manuscris atribuit secolului XVII si provenit dintr-o veche manastire italiana, se vorbeste despre ancheta instituita de Cardinalul Carpegna, din ordinul papei Inocentiu al XI-lea, relativ la o aparitie spiritista.
In noaptea de 19 aprilie 1683, Domenico Denza, in varsta de 40 de ani, om cu moravuri ireprosabile si foarte stimat de societatea romana, dupa ce visa, in repetate randuri, o femeie invesmantata in alb, auzi o voce care il chema insistent. Trezindu-se, zari inaintea lui aceeasi silueta din visurile sale. Intreband-o cine este si ce vrea, necunoscuta s-a recomandat marchiza Laura Astalli, moarta recent, adaugand sa-i transmita sotului ei ca are neaparata nevoie de doua sute slujbe pentru odihna sufletului.
Denza, obiectand ca-l vor socoti tacnit pretandu-se unei asemenea dorinti, fantoma isi apasa mana pe plapuma, spunandu-i: „Fa sa vada barbatul meu aceasta portiune pe care o ating” si… disparu. In prada surescitarii, Denza arata imediat fratelui sau plapuma, pe care – aidoma unei peceti cu fierul rosu – se intiparise mana marchizei.
Cronicarul subliniaza ca: amprenta era de-o perfectiune neegalata, distingandu-se toate degetele si conturul manii; numai podul palmei ramase alb. De asemenea, observara o deformatie a degetului mic si, intr-adevar, era un defect avut de marchiza din copilarie, in urma unei caderi. In viata, ea ascundea cu grija acest amanunt inestetic, avand tot timpul manusi pe maini in prezenta strainilor. Dar obisnuitii familiei, vazand amprenta, recunoscura emotionati mana marchizei Astalli. Parand prea mare pentru o mana de femeie, si fiind comparata, de mai multe ori, corespunse exact cu manusile defunctei.
Aceasta amprenta a fost vazuta si recunoscuta de un mare numar de cavaleri, doamne, prelati si cardinali, chiar si de Maiestatea Sa, regina Suediei, precum si de Sanctitatea Sa, Suveranul Pontif.


Sursa:http://www.almeea.ro/papa-de-la-roma-a-supervizat-un-caz-autentic-de-aparitie-a-unui-spirit-dupa-moarte-fantoma-si-a-lasat-amprenta-mainii-in-lumea-materiala/

Un caz socant din Rusia care arata ca “rapirile extraterestre” n-ar fi altceva decat “posesiuni demonice”!

In ultimii 30-40 de ani, am fost bombardati cu tot felul de relatari si povestiri despre rapiri extraterestre. Dar, nu trebuie sa uitam ca ele exista si in cronici demult uitate, ceea ce trebuie sa ne puna adanc pe ganduri. Oare toate “rapirile extraterestre” nu reprezinta altceva decat posesiuni demonice? N-ar fi exclus!
In “Viata Sfantului Nil Sorski”, intemeietor al vietii monahale de schit din Rusia in secolul al XV-lea, se descrie o „rapire” demonica foarte asemanatoare cu cele puse pe seama extraterestrilor. La un timp dupa moartea Sfantului, se aflau in manastirea lui un preot si fiul sau. Intr-o zi, cand baiatul fu trimis cu o insarcinare oarecare, deodata ii iesi inainte un om cu infatisare ciudata, care il apuca si il duse, ca purtat de vant, intr-o padure deasa, intrand cu el intr-o coliba si lasandu-l intr-o incapere, inaintea ferestrei.
Cand preotul si monahii s-au rugat Sfantului Nil pentru copilul pierdut, Sfantul veni in ajutorul lui si statu afara, in dreptul incaperii in care se afla copilul; si lovind tocul ferestrei cu toiagul, casa se clatina si toate duhurile necurate cazura la pamant. Sfantul ii porunci diavolului sa duca baiatul inapoi, in locul de unde il luase, si se facu nevazut. Atunci, dupa oarecare certuri intre demoni, acelasi om ciudat apuca baiatul si il duse la Schit ca vantul… si, asezandu-1 pe o capita de fan, pleca.
Calugarii gasira copilul, care „le povesti tot ce i se intamplase, tot ce vazuse si auzise. De atunci incolo baiatul se facu foarte smerit, fiind zguduit de cele petrecute cu el. infricosat, preotul parasi Schitul cu fiul sau
Intr-o rapire demonica similara, din Rusia secolului al XlX-lea, un tanar, fiind blestemat de mama sa, devine timp de 12 ani robul unui diavol in chip de „bunic”, primind puterea de a sta nevazut intre oameni ca sa-l ajute pe demon sa semene neintelegere in mijlocul lor.

Sursa:http://www.almeea.ro/un-caz-socant-din-rusia-care-arata-ca-rapirile-extraterestre-n-ar-fi-altceva-decat-posesiuni-demonice/

Partidul pupa-l-as

Partidul pupa-l-as
de Deagu

Moşu-i moş dar tot iubeşte-
Mămăliga se lipeşte;
Întinde mâna la babă-
Este suplă, mai mult slabă;
Nu e vorba că e slabă-
Manipularea e oarbă;
De-alungul până-n călcâi
O caută de cucui:degeaba!

Ce să faci neică Ioane,
Că nu poţi iubi de foame;
La caşcaval si ciolănaş
E partidul pupa-l-aş.

Degeaba te dai în fente-
Te-a lovit în dividende;
Bugetele sânt secate-
Au fost greu impozitate;
Nu te-ai dus şi ai votat
Uninominalizat?
Totul este prelevat
Din cutia cu rahat.

Cavalerii Cercului de Aur

6. Cavalerii Cercului de Aur

Membri renumiţi

John Wilkes Booth, Jesse James (in poza) şi Franklin Pierce (persoane controversate)

Gruparea Cavalerilor Cercului de Aur a fost o societate secretă care s-a dezvoltat în Statele Unite ale Americii, în timpul Războiului Civil. Iniţial, gruparea urmărea încurajarea ideii de unificare a Mexicului şi a Indiilor de Vest, considerând că acest lucru ar ajuta la abolirea comerţului cu sclavi. Dar o dată cu izbucnirea Războiului civil, gruparea şi-a îndreptat atenţia de la colonialism la susţinerea ferventă a guvernului federal recent înfiinţat. În scurt timp, cavalerii au fost urmaţi de mii de adepţi, mulţi dintre aceştia formând armate de război care au început să desfăşoare raiduri împotriva grupărilor Uniunii din vest. În statele din nord, influenţa ordinului secret avusese un impact şi mai mare. Multe ziare şi personalităţi politice, implicate în vânătoarea de vrăjitoare, au fost acuzaţi pentru faptul că simpatizaseră cu sudul, printre aceştia numărându-se şi preşedintele Franklin Pierce, membru al Cavalerilor Cercului de Aur.

Practici secrete

Spre deosebire de celelalte societăţi secrete, preocuparea grupării Cavalerilor Cercului de Aur nu reprezenta doar întâlniri secrete şi planuri misterioase. Adesea, gruparea întemeia armate de dezertori şi de soldaţi pentru a-şi pune în aplicare planurile folosind forţa. În 1860, un grup de cavaleri au încercat, în zadar, să invadeze Mexicul. În timpul războiului, jefuiau trăsurile şi încercau să blocheze portul din San Francisco, câţiva dintre ei reuşind să preia controlul asupra statului New Mexico.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-societati-secrete/

Umbla barza fara limba

Umbla barza fara limba
de Deagu

E hotărât, nu se schimbă,
Umblă barza fără limbă;
A luat-o sfântul Petre,
Şi-acum e-n mână la fete-
La băieţi,când ştiu s-aştepte...

De când cu piramidonul
Parcă e mai galben omul;
Are sufletul rănit,
Ascultă la toţi cumetrii,
Şi vrea "tenisul" mărit
Cu vreo şapte centimetrii-
Are sufletul rănit.

Şi cât ar mai fi de spus-
Mi-e frică de cel de sus;
Cât ar mai trăncăni gura,
Dar mă-mpiedi- căcultura.

Despre Inviere (Metafizica)

Despre Inviere

Viata Maestrilor, volumul 1, capitolul 21

 Pacea, sanatatea, iubirea, bucuria si prosperitatea sunt aici. Acestea sunt fructele spiritului, darurile lui Dumnezeu. Daca privim spre Dumnezeu, nici un necaz nu ne poate atinge, nici un rau nu se poate apropia. Daca privim numai la El, suntem vindecati de infirmitatile noastre in numele sublim al Legii, sau al lui Isus.
 Dumnezeu este in sinul tau, copil al Infinitului, Spirit nemuritor. Nu exista nimic care sa te faca sa tremuri sau sa disperi, nimic care sa-ti provoace teama. Din sinul Tatalui ai venit; suflarea Dumnezeului Atotputernic te-a creat ca suflet viu. Inainte de Avraam, tu ai fost. Suntem acum Fii ai lui Dumnezeu, mostenitori uniti cu Christ. In voi este aceeasi putere care este in Isus. Este numita vesmintul Spiritului. Cu conceptia justa a acestor lucruri, se constata ca nu exista degenerare, boala, accident, moarte, nimic care sa-ti poata lua viata in vreun fel. Poti stringe acest vesmint atit de mult in jurul tau, incit nimic sa nu-l poata strabate, nimic sa nu te poata atinge. Toate influentele sau fortele distructive create vreodata de om pot fi indreptate asupra ta; totusi, vei iesi biruitor si nevatamat. Daca, totusi, forma exterioara ar fi distrusa, ea ar redeveni imediat spirituala, in aceeasi forma. Aceasta este o armura mai buna decit orice blindaj faurit vreodata de om, si il puteti folosi oricind, fara bani si gratuit. Va puteti prezenta asa cum sunteti, copiii lui Dumnezeu cel viu.
 Isus a recunoscut asta, si El s-ar fi putut salva din experienta Calvarului. Daca ar fi dorit sa-Si foloseasca puterea, inamicii Sai nu L-ar fi putut atinge. El a vazut ca in corpul Sau avea loc o mare schimbare spirituala, si a inteles ca, daca ar fi implinit-o printre cei pe care ii cunostea si ii iubea, fara nici o schimbare exterioara, foarte multi nu ar fi recunoscut sensul spiritual, ci ar fi ramas credinciosi tot persoanei Sale. El stia ca avea puterea de a invinge moartea si dorea sa arate celor pe care ii iubea ca aveau aceeasi putere, asa ca a ales calea Calvarului, calea prin care ei o puteau vedea; si vazind, puteau crede. El a dorit sa arate si ca Isi perfectionase intr-atit corpul, incit chiar daca inamicii Sai I-ar fi luat viata (asa cum vedeau ei viata), I-ar fi pus corpul intr-un mormint si ar fi rostogolit o piatra mare deasupra (ultima limitare pe care o putea imagina omul), totusi El, adevaratul EU, putea sa dea piatra la o parte si sa-Si inalte corpul sau real sau spiritual deasupra tuturor limitarilor obisnuite.
 Isus ar fi putut sa-Si ia corpul si sa dispara, dar El alesese sa arate ca, atunci cind corpul spiritual este dezvoltat, nici un accident sau conditie materiala nu-l poate distruge, nici macar daca altcineva ii lua viata.
 Dupa Crucificare si Inaltare, corpul sau era atit de inalt dezvoltat spiritual, incit Isus a fost nevoit sa inalte constiinta celor din jurul Lui la un nivel la care erau capabili sa-L vada, asa cum noi suntem obligati sa inaltam constiinta la aproape toti din jurul nostru asta-seara. Cind femeile au venit la mormint in dimineata aceea si au gasit piatra data la o parte si giulgiul gol, tot nu L-au recunoscut pina cind El nu le-a inaltat constiinta la nivelul la care ele sa-L poata vedea. Apoi, mai tirziu, cind doi ucenici erau pe drumul spre Emaus, Isus li s-a alaturat si a vorbit cu ei, totusi ei nu L-au cunoscut pina cind El nu a impartit piinea cu ei. In acel moment, constiinta lor fusese inaltata la nivelul la care Il puteau vedea. La fel, cind El le-a aparut celorlalti, chiar daca mergea si vorbea cu ei, totusi nu L-au recunoscut deoarece constiinta lor nu functiona la nivelul la care ei L-ar fi putut vedea. In momentul in care constiinta lor s-a inaltat sau a functionat la acelasi nivel cu a Sa, ei L-au vazut. Atunci unii au perceput sensul spiritual al faptului. Ei au vazut profundul inteles ascuns sub toate acestea. Au stiut. Cu toate acestea, foarte multi nu au crezut in El pentru ca nu atinsesera inca un nivel in constiinta unde ar fi putut intelege sau percepe semnificatia spirituala subinteleasa.
Atunci valul misterului, aruncat de perceptia limitata a omului, a fost inlaturat. Si perdeaua din templu s-a sfisiat in doua, de sus pina jos. Fusese atinsa constiinta faptului ca moartea fusese depasita; si nu numai moartea, ci toate limitarile obisnuite facute de oameni puteau si aveau sa fie depasite, trecind mai presus de ele, sau ridicindu-se constiinta la nivelul la care nu mai pot fi vazute si, de aceea, nu exista. Daca aceasta constiinta este iubita si pretuita, ea va birui.


Sursa:http://esoterism.ro/ro/despreinviere.php

De ce tipa oamenii unii la altii (Metafizica)

De ce tipa oamenii unii la altii

 "Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
 -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
 Maestrul intreba din nou:
 -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
 Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
 -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
 Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
 In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

Mahatma Ghandi

Sursa:http://esoterism.ro/ro/tipa.php

Halloween

Halloween
de Valeriu Cercel

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu “trick or treat”,
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că…fac pipi pe ei !

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori…

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat !)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat !

Gruparea "Mana Neagra"

Gruparea „Mâna neagră”

Membri renumiţi
Gavrilo Princip (o persoană controversată)

Gruparea, fondată în Serbia, în anul 1912, a fost o societate secretă condusă de revoluţionari dominaţi de principiul anti-imperialismului politic. A descins din societatea Narodna Adbrona, o grupare care urmărea uniunea tuturor slavilor din Europa într-un singur stat. Acest fapt presupunea scoaterea Serbiei de sub dominaţie austro-ungară care preluaseră controlul asupra ţării cu câţiva ani înainte. Având în vedere acest lucru, gruparea a început să promoveze propaganda anti-austriacă şi să antreneze sabotori şi asasini pentru a încălca regulile politice locale. Planul lor era să stârnească un război între Serbia şi Austria având astfel şansa de a-şi elibera ţara şi de a uni naţiunile slave din diferite regiuni.

Practici secrete

Gruparea „Mâna neagră” nu mai există în prezent din cauza implicării sale nefericite într-unul dintre cele mai mari evenimente ale secolului al XX-lea. În 1914, gruparea a iniţiat asasinarea arhiducelui austriac, Franz Ferdinand. Planul a fost prost pus la cale şi a fost dus la bun sfârşit doar în momentul în care Gavrilo Princip, unul dintre rău-făcătorii necunoscuţi s-a aruncat asupra maşinii în care se afla arhiducele şi l-a împuşcat de aproape, ucigându-l (v. foto). Cu toate acestea, consecinţele asasinatelor au fost catastrofale. În câteva zile, statul austro-ungar a declarat război Serbiei şi după ce aliaţii ambelor ţări s-au alăturat luptei, conflictul transformandu-se într-o conflagratie mondiala. Primul Razboi Mondial a fost baza pentru cel de-al Doilea Război Mondial, care a generat Războiul Rece, astfel încât putem spune ca gruparea „Mâna neagră” a fost una dintre cele ciudate grupari care au influentat secolul al XX-lea.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-societati-secrete/

Spiritul vivace

Spiritul vivace
de  Boris Marian


Spirit vivace, placat pe antenă, 
Mesaj depărtărilor, duhul înalt, 
Viața nu trece fără-o migrenă,
 Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar și la metru, 
Pace, războaie, sărim peste cai, 
Unii se roagă Sfântului Petru, 
Iar Hammurabi vine din rai. 
Iubita e liberă, eu sunt libertul, 
Ce o dorește, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul, 
Sunt în ospiciu, încă aștept.

Eu sunt cel ce mă înfățișez, 
Poate că nu am existat vreodată, 
Prea efemer, prea bavarez, 
Cu un contur de inimă brodată,
 suntem coautori ai propriei vieți,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul, 
în mine dorm străbuni, dimineți, 
în vise eu îți trimit buchetul, 
îi iei, mâna ta-i ca un fulg
ȘI TOATE TREC ȘI CURG…

Ar trebui să nu mai scriu nimic, 
Atlet în comitete și comiții,
Academia, Premiul Nobel, un fistic, 
Pe care îl primești. Ambiții? 
Dar scriu, exist și scriu mereu, 
Crezând că sunt egal cu Dumnezeu, 
Mă-nhață infirmierii și mă duc
Într-o celulă cu Quijote și un cuc.
Acolo noi vom spune ce și cum, 
Iar moartea va veni c-un glonț dum-dum.

Greoaie, duminica se târâie prin nori
De sânge, clopotul, clocotul în sine, 
Ne bucură zgomotul lacătelor căzute, 
Le vom înlocui cu muște multe.
Sălbăticia se naște în vis, 
Fumul râde, umbrele se ascund
În blana pisicii cu cap rotund, 
Mândru trece Quijote pe un cal de lemn, 
DADADADADADADADADA, 
LEMNUL SE TÂNGUIE, 
Iar femeia îl iubea pe Sancho.

BORIS MARIAN