La moartea bunicutei
de Valeriu Cercel
La nouăş’trei de ani ce-i împlinea
Ca amatoare de senzaţii tari,
N-aş fi crezut nici mort, în viaţa mea,
C-o va mierli în somn, la ore mari;
Dormind, fără dureri, este un vis,
Cum ai pocni din deşte, dac-ar fi,
Şi-apoi să te trezeşti în paradis…
Să mor, c-aşa şi eu aş tot muri !
Dar nicidecum în chinul diavolesc,
Moartea venind s-o văd cu ochii mei,
Să urlu şi-ngrozit să mă topesc…
Ca ăia de-i căra-n Merţanul ei.
de Valeriu Cercel
La nouăş’trei de ani ce-i împlinea
Ca amatoare de senzaţii tari,
N-aş fi crezut nici mort, în viaţa mea,
C-o va mierli în somn, la ore mari;
Dormind, fără dureri, este un vis,
Cum ai pocni din deşte, dac-ar fi,
Şi-apoi să te trezeşti în paradis…
Să mor, c-aşa şi eu aş tot muri !
Dar nicidecum în chinul diavolesc,
Moartea venind s-o văd cu ochii mei,
Să urlu şi-ngrozit să mă topesc…
Ca ăia de-i căra-n Merţanul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu