BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

marți, 29 iulie 2014

Furat...de ganduri


Furat...de ganduri
de Valeriu Cercel

M-am născut în România,
Bere, mici, manele,
Spume, boală, pandalia,
…barza mamei mele!

Bunul simţ, respect, ruşine,
Cruci pupând, icoane,
Şapte ani de-acas’…latrine,
Ghene, tumberoane,

Soţ, copii, o facultate,
Vis de fată mare,
Muncă, brânci…specialitate:
Bare, trotuare,

Gropi, băltoace, stâlpi, pişoare,
Aere taxate,
Rate, foame, disperare,
Personal karate,

Ştăngi, antene, vrăji, minciuni, 
Greaţă, constipare,
Bombe, casa de nebuni,
Tembelizionare,

Ţeapă, mită, şmen, ciordeală,
Fiţe, glonţ, fulare,
Cocalari, mascaţi, cafteală, 
Penitenciare,

Fente, blat, leşinuri, bale,
Pătlăgea Montană,
Gaze, şest, cutremuroale,
Şpagă barosană,

Vase, plase, jos cu Base, 
Ponta, Crin, baloane,
Arde ţara…ioc, bengoase,
Babe, silicoane,

Goană, luptă, bani, avere,
Vile, mercedesuri,
Şpiţ, popo, în cot durere,
FMI…succesuri,

Naşpa curţi, judecătoare,
Euroi cu sacul,
Jaf în codru, drumul mare,
La bulău, ţi-ai dracu’!

Hoţi, tâlhari, corupţi, mişei,
Parlament, senat….
Mama lor de derbedei,
Cu cin’ v-a votat!…

Incredibil! Un studiu stiintific arata clar ca a comunica cu cei decedati nu e un lucru imaginar, ci real! Asta arata ca dupa moarte exista in continuare viata!


In timpul practicile meditative avansate, pot aparea perceptii neobisnuite, inclusiv primirea de informatii de la persoane necunoscute care au decedat, scrie intr-un articol interesant site-ul de psihologie Frontiersin.org. Fraza de mai sus este cu atat mai surprinzatoare, cu cat la aceasta cercetare au participat oameni de stiinta seriosi: Arnauld Delorme, Leena Michel si Dean Radin (de la Institutul de Stiinte Noetice, Petaluma, California, SUA), Arnauld Delorme (de la Institutul de Informatica Neurala, San Diego, Universitatea California, SUA), Julie Beischel (de la institutul Winbridge, Tucson, Arizona, SUA) si Paul J.Mills (de la Departamentul de Psihiatrie, San Diego, Universitatea California, SUA).
Ca si in meditatie, aceasta stare mentala de comunicare cu cei decedati implica un dialog mental calm, precum si o receptivitate deseobita la sentimentele subtile si senzatii.
Datele psihometrice si cele de electrofiziologie ale creierului au fost colectate de la sase persoane care anterior au oferit informatii exacte cu privire la persoanele decedate despre care nu stiau nimic. Fiecare participant la experiment i s-au oferit doua sarcini. In prima sarcina, participantului i-a fost oferit doar prenumele unei persoane decedate si i s-a dat un set de 25 de intrebari. La fiecare intrebare, participantul trebuia sa perceapa in tacere informatii relevante pentru intrebare, timp de 20 de secunde, si apoi sa raspunda verbal. Raspunsurile erau apoi transcrise si evaluate pentru corectitudinea lor de catre persoanele care cunosteau persoanele decedate. Din cei 4 mediumi, ale caror exactitate putea fi evaluata, raspunsurile a 3 mediumi erau prea corecte pentru a fi vorba doar de o coincidenta (p < 0,03). Corelatia dintre precizie si activitatea creierului in timpul celor 20 de secunde de comunicare tacuta a fost semnificativa in starea teta a creierului in cazul unui participant (p < 0.01).
In a doua sarcina, participantii au fost rugati de a experimenta cele patru stari mentale timp de 1 minut pentru fiecare: (1) se gandesc la o persoana cunoscuta aflata in viata, (2) ascult o biografie, (3) se gandesc la o persoana imaginara si (4) interactioneaza mental cu o persoana decedata cunoscuta. Fiecare stare mentala a fost repetata de trei ori. Au fost obtinute diferente semnificative din punct de vedere statistic, in toate cele patru stari mentale, pentru toti cei sase participanti. Aceste diferente sugereaza faptul ca a comunica cu mortii poate fi o stare mentala distincta de gandirea obisnuita sau de imaginatie.

Sursa:http://www.almeea.com/incredibil-un-studiu-stiintific-arata-clar-ca-a-comunica-cu-cei-decedati-nu-e-un-lucru-imaginar-ci-real-asta-arata-ca-dupa-moarte-exista-in-continuare-viata/

luni, 28 iulie 2014

Mos Nicolae


Mos Nicolae
de Valeriu Cercel

Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Îl aşteptam cu bucurie,
Să vină Moşul Nicolae,

Puneam la uşă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuţe vechi şi obosite,
Pe rând purtate de cei mari;

Nu mai conta, c-am fost cuminţi,
Ori c-am făcut numai belele
În cărunţindu-i pe părinţi…
În zori…găseam ceva în ele,

Covrigi şi nuci, vreo trei praline,
Şi totodat’, afar’, la uşă,
Sătui fiind…ştia el bine(!)
Ne mai lăsa şi-o nuieluşă…

Numai c-aveam respect şi teamă
De nuieluşa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă…

Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Şi chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, pandalia,

Văzând ce guvernanţi năuci
Avem acum…şi-avem o droaie!
Ce bâte sunt, şi ce măciuci,
Că…plângem după Nicolae!

Valoarea iubirii (Metafizica)


Valoarea iubirii

 Se spune ca iubirea inlatura suferinta, ca poate transcende si aduce fericirea. De fapt toate marile religii ale omenirii propovaduiesc iubirea ca fiind cel mai inalt mesaj, cea mai inalta forma de abstractizare a religiei, a conditiei umane.
 Acesta este mesajul lui Iisus, al lui Ramakrishna, Rumi, Budha, Ghandi etc. Toti spun acelasi lucru. In orient se spune ca iubirea arde karma iar in occident ca ea depaseste conditia umana. Este unul si acelasi lucru. Dar ce are iubirea de a face cu aceasta? Cand ea apare conditia umana obisnuita ia sfarsit.
 Toate preocuparile ce ne ghidau pana atunci viata trec pe un loc secundar, primesc mai putina energie. Chiar daca continua sa existe, iubirea este cea in care acum constiinta se dizolva.
 Judecata se schimba. Starea interioara se schimba. Apare candoarea.
 Daca nu ai facut-o niciodata, acum vei realiza ca arunci miezuri la pasarele, ca mangai un caine vagabond care dintr-odata iti este drag. Perceptia asupra lumii din jurul tau se schimba, devii un Mare Suflet - "Maha-atma" iar starea aceasta curge prin tine. Ia exista permanent, poat fi simtita tot timpul dar datorita preocuparilor si framantarilor mintii, pierduti de contactul cu frumosul, cu armonia, avem nevoie de un "soc" pozitiv pentru a ne trezi, de ceva uimitor care sa ne poata smulge din cotidian.
 Ceva armonios, bland, fascinat, cald, poate fi o opera de arta, un loc minunat in natura sau prezenta unei fiinte umane. Iubirea este expresia armoniei frumusetii si perfectiunii universale, de aceea nu apare in dezordine, in haos. Ceva armonios si deosebit poate trezi iubirea din noi, facand-o sa se reverse in exterior.
 Pana acum ai fost ocupat, ai fost orb la frumusetea din jur la momentele speciale la armonia care mentine foarte inteligent intreaga ordine. Doar acum ceva extraordinar te-a facut sa vezi toate acestea.
 Cele mai mari sacrificii in istoria umanitatii au fost facute din iubire: Orpheu, coborand in infern dupa Euridiche, Rada care a fost gata sa intre in infern pentru Krishna, doar pentru a-l salva de o durere, Iisus s-a sacrificat din iubire pentru oameni, Divina Comedie nu ar fi fost scrisa fara existenta lui Beatrice care l-a inspirat atat de profund pe Dante, iubirea lui Eliade pentru Maitrey etc.
 Iubirea este ca care le face chiar si pe animale sa isi regaseasca stapanii strabatand sute de kilometrii fara ca ele sa fi stiut unde se afla acestia iar literatura abunda de episoade care scot in evidenta puterea nebanuita si misterioasa a iubirii.
 Cand iubirea apare poetii scriu, cantaretii canta, pictoii picteaza si toate acestea devin capodopere, devin elixir. Daca ei ar face asta cand sunt tristi atunci arta lor ar deveni trista. De aceea arta facuta in iubire vindeca.
 Magia iubirii
 Doar o traire afectiva face trecerea de la stiinta la mistica, de la comunicare la comuniune. Caldura sufleteasca invie, creaza forme si da viata infinitelor entitati ce alcatuiesc universul.
 Fara acea caldura sufleteasca cunoasterea ar deveni expunere si nu experienta. Cand sufletul tau se deschide atunci pentru tine se deschide intreg universul. Fara iubire universul poate fi conceput, dar nu si experimentat.
 Sensul cuvantului latinesc A-mor (fara moarte) este iubirea.
El desemneaza tocmai faptul ca iubirea ramane dincolo de moarte, ca ea este cea care transcende iar tot ce este iluzoriu isi pierde acum valoarea. A iubi inseamna a renunta la tine, la egoul tau, este un sacrificiu, cuvant din latinescul sacrum-facere - orice sacrificiu este o fapta sacra.


Acolo, atunci apare iubirea.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/valoareiubire.php

miercuri, 23 iulie 2014

Atentie la ganduri acestea se pot transforma in farmece.Un caz uluitor de materializare a unor ganduri malefice

Puterea gandului este enorma. Fireste, aceasta putere este cu doua taisuri, daca putem spune; asa: ea poate fi folosita atat in bine cat si in rau. Este intocmai cal un cutit, care poate fi folosit in scopuri utile, cum ar fi pentru a taia painea, dar si in scopuri criminale, cum ar fi injunghierea vecinului – ceea ce este extrem de putin recomandabil!
Am putea cita drept exemple nenumarate cazuri; este suficient sa rasfoim lucrarile de specialitate pentru a le gasi. Iata un astfel de caz, extras din cartea Magia Magnetica, de Cahagnet. Doctorul Recamier, de la Academia Regala de Medicina, se afla intr-o calatorie cand deodata osia trasurii sale s-a rupt intr-un anumit sat. El a pus sa fie deshamati caii si a cautat un fierar. Exista intr-adevar unul in sat, dar era bolnav. Atunci, doctorul s-a dus sa-l vada pe fierar, care era tintuit la pat, fiind foarte slabit. Examinandu-l, doctorul a aflat cu stupefactie ca fierarul nu mai dormea deoarece un anumit individ, care locuia in satul vecin, avea pica pe el si-l impiedica sa doarma bocanind intr-un ceaun… Doctorul s-a dus sa-l viziteze pe individul respectiv care i-a raspuns ca intr-adevar, el era cel care-l impiedica pe fierar sa doarma… Dar, i-a spus doctorul, cum faci sa te auda de la o asemenea departare? „Las’ ca stiu eu ca aude foarte bine!…” a fost raspunsul. Doctorul Recamier i-a spus doar sa inceteze cu aceasta manevra, daca vrea sa-i fie bine… Interlocutorul lui a tinut seama de avertisment, si astfel fierarul a putut mai intai sa doarma, apoi sa repare osia rupta!
Farmecele, care au facut destule pagube, tin tot de domeniul gandurilor, care sunt „incarcate” in vederea obtinerii unui anumit rezultat precis. Aceste practici au cam disparut la ora actuala, insa modul lor de functionare este practic acelasi: mai intai se creeaza o anumita forma-gand determinata in vederea atingerii unui tel precis, dupa care se realizeaza o repetare mai mult sau mai putin indelungata (in functie de forta si maiestria ganditorului). Mai exact, totul depinde de puterea sa de a se concentra si de a energiza forma-gand; dupa ce aceasta se maturizeaza, ea va fi trimisa „destinatarului” si asta e tot.
Iata ce s-a petrecut in cazul fierarului: individul rau intentionat s-a gandit sa-l impiedice sa doarma, facand zgomot. Drept urmare, el bocanea ca un surd intr-un ceaun, otarandu-se si gandind: „Auzi harmalaia, nu-i asa! Hai, auzi-o si mai tare!”… si bocanea in continuare! Forma-gand s-a creat, s-a copt foarte repede si s-a dus la tinta ei, pentru a-si implini menirea: disociindu-se in mintea fierarului, acesta „auzea” mental, dar in mod real, si astfel scopul nefast era atins. Sa nu uitam ca acest exemplu este istoric si ca el provine de la un membru al Academiei Regale de Medicina din Paris…
Insa dumneavoastra nu doriti nicidecum sa utilizati gandul in scopuri malefice, daunatoare celorlalti. Nu trebuie sa faceti asa ceva, pur si simplu pentru ca nu este spre binele dumneavoastra. Interesul dumneavoastra este sa fiti altruist, sa „deveniti” o forta a Binelui… astfel, veti obtine fericire… Aceasta nu este o simpla afirmatie fara nici un temei, ci este expresia exacta, riguroasa, a adevarului! Vedeti dumneavoastra, cel mai bun mijloc de a fi fericit este de a gandi cu putere, de a intretine ganduri benefice, de a gandi Binele.

Sursa:http://www.almeea.com/atentie-la-ganduri-acestea-se-pot-transforma-in-farmece-un-caz-uluitor-de-materializare-a-unor-ganduri-malefice/

Misterioasa “Carte Rosie” a psihanalistului Carl Jung. Texte enigmatice, diavoli desenati, conversatii cu zeitati…

Carl Jung a fost un psihiatru influent, fiind fondatorul psihologiei analitice. Jung a colaborat cu Sigmund Freud multi ani si s-a remarcat pentru munca sa cu pacientii schizofrenici. In 1913, relatia profesionala a lui Jung cu Freud s-a destramat, si de aceea el a inceput sa dezvolte propriile cercetari privind sanatatea mentala. De exemplu, Carl Jung credea ca halucinatiile auditive si vizuale nu reprezinta altceva decat “confruntari cu inconstientul”.
In timpul acestei perioade, Jung a scris o carte intitulata “Liber Novus”, in latineste “Noua carte”, dar care a ramas cunoscuta ca fiind “Cartea cea rosie”. In ea putem intalni diavoli desenati cu mana de psihiatru, conversatii cu zeitati, descrieri de incest, calatorii in lumea subpamanteana… Unii au numit-o drept “intelepciune infinita”, iar altii ca “aiureli ale unui psihopat”. Jung a lucrat la aceasta carte timp de 16 ani, si nu a spus nimanui de ea pana la moartea sa, in 1961.
Atunci cand a descris aceasta carte, Jung a explicat: “Anii (…) cand am urmarit imaginile interioare au fost cei mai importanti din viata mea. Totul deriva din asta. Au inceput de atunci, iar detaliile de mai tarziu n-au mai contat. Intreaga mea viata a constat in elaborarea a ceea ce a iesit din inconstientul meu si care m-a cuprins ca un val enigmatic. Lucrurile asternute reprezinta mai mult decat o singura viata. Munca de mai tarziu a fost doar o clasificare ulterioara, o elaborare stiintifica si o integrare in viata.”
Dupa moartea sa, familia lui Jung a pastrat Cartea Rosie pentru aproape 50 de ani. Doar cativa oameni au vazut-o, pana in 2009 cand ea a fost publicata. Originalul a fost expus in Muzeul de Arta din Manhattan. El contine 205 de pagini de text si ilustratii, dintre care 53 de pagini sunt doar imagini, iar 81 reprezinta doar texte. Asa cum a descris Jung in aceasta carte misterioasa, el ar fi fost vizitat de doua figuri: de un bărbat batran si de o femeie tanara, cu numele de Elijah si Salome. Cele doua personaje erau tot timpul acompaniate de un sarpe negru, sarpele fiind unul din cele mai vechi simboluri oculte.

Sursa:http://www.almeea.com/misterioasa-carte-rosie-a-psihanalistului-carl-jung-texte-enigmatice-diavoli-desenati-conversatii-cu-zeitati/

sâmbătă, 5 iulie 2014

Unde esti tu ,Tepes doamne...


Unde eşti tu, Ţepeş doamne…
Valeriu Cercel

Unde eşti tu, Ţepeş doamne,
Ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două turme,
În zevzeci, şi derbedei?!

Dar când vii, Mărite domn,
Milă ai de-al tău popor…
Ia-i pe rând, noaptea prin somn,
Cu o bâtă şi-un topor;

Bâta, pentru ăi zevzeci
Şi pierduţi pe glia ta…
Să-i atingi unde sunt seci,
Până ce s-or deştepta,

Iar pe hoţi, corupţi, samsari,
Guvernanţi şi derbedei,
I-ai întâi pe cei mai mari,
Terminând cu ăi mai grei,

Şi loveşte-i…fără ură,
Cu toporul, cum tu ştii,
Doar aşa, la manichiură,
Nu-i scurta de scăfârlii,

După câte au ciordit,
Fă-te doamne că nu vezi,
Şi când dai, pe-orice bandit,
De labuţe să-l scurtezi,

Iar cumva de-ai să greşeşti,
Când ridici toporu-n sus,
Limba să le-o ciopârţeşti,
Pentru cât de nas ne-au dus…

Doar atât şi…fă-ţi pomană,
Iartă-i că suntem români,
Iar din cei care emană,
Mai buni n-avem alţi stăpâni,

Dar să vii tu, Ţepeş doamne,
Nu te-ntoarce iar din drum,
Cum făcuşi de-atâtea toamne,
Să ne dai ţeapă şi-acum!

Blestemele aducatoare de moarte pot fi desfacute!


Blestemele aducatoare de moarte nu par sa difere mult de la continent la continent. Din Kenya pana in estul Africii este binecunoscuta istorisirea inregistrata de psihiatrul dr. John C. Barker si in care este vorba despre un administrator de la un centru medical. Administratorul aflase ca un functionar de la o clinica tutelara vindea proviziile spitalului pentru a obtine un profit personal si l-a disciplinat pe faptas, dar curand dupa aceea s-a trezit vrajit. El s-a plans unui doctor al clinicii ca se simte slabit. Doctorul n-a avut ce sa-i faca pana ce, intr-o zi, victima a venit la el cu un morman de bete si frunze.
„Si m-a informat ca aceasta era vraja si, daca mormanul ar fi a fost desfacut, in el ar fi fost gasit un anume obiect care, la un moment dat, facuse parte din trupul sau: par, unghii sau chiar vreun dinte extras mai demult. Gramajoara fusese gasita la intrarea in coliba sa. Si de cate ori trecea pe langa ea, vraja isi exercita influenta malefica”.
Barker nu ne descrie ce anume parte a trupului se afla in morman, ci ne spune cum a chemat toti functionarii de la clinicile din responsabilitatea sa, si cum mai intai i-a amenintat, apoi i-a rugat, dar fara niciun rezultat. Asa ca s-a dus la dispensarul lui, unde a preparat o potiune scarboasa si urat mirositoare, dar nedaunatoare. Le-a spus apoi functionarilor ca trebuie sa inghita acea doctorie. Inocentii nu vor avea de suferit, dar cel vinovat va cadea pe jos, mort. Doar un singur om a refuzat sa inghita medicamentul. „Si atunci i-am spus ca-l voi forta sa inghita doctoria, ceea ce-l va ucide”.
Atunci, omul a marturisit. I s-au dat 24 de ore sa aranjeze cu vraciul pe care-l angajase ca sa inlature vraja. Dupa aceea, victima, care fusese din ce in ce mai slabita, a inceput sa-si revina si s-a insanatosit repede.

Sursa:http://www.almeea.com/blestemele-aducatoare-de-moarte-pot-fi-desfacute/

joi, 3 iulie 2014

Plagiat


Plagiat
Valeriu Cercel

De când se poartă “doctorate”,
La case mari, doar plagiate,
Om serios, cu păr cărunt,
Mă simt atâta de mărunt...

Am studiat în facultate,
Creieri tocindu-mi, pix şi coate,
S-ajung acum cu-acest sindrom,
Că-n lume-aş fi ultimul om;

Vecinii buni, de-odinioară,
Cu mine,-n lift, nu mai coboară
Şi sunt tratat de-orice amic,
De parc-aş fi om de nimic,

Şi-apoi, când merg la lăptărie,
Doar florăreasa-n colţ mă ştie,
Ţăranii-n piaţă, când apar,
Nu-mi vând nici brânză, nici mărar,

Fi’ndcă…vreo câţiva chiar mi-au spus:
Din câţi “băieţi deştepţi” sînt sus,
Niciunul…al meu doctorat,
Ai dracu’, nu mi-au plagiat!

Un articol care lamureste multe(Metafizica)


Un articol care lamureste multe .

 In adancurile fiintei noastre purtam cu totii amintirea a ceea ce reprezinta menirea vietii noastre.
 Fiecare a participat la crearea acestei meniri, impreuna cu Dumnezeu si cu ingerii, inainte de a veni pe Pamant. Cand ne-am intrupat, Pamantul ne-a influentat modul de a gandi, simti, actiona, facandu-ne astfel sa uitam care-i scopul venirii noastre aici.
 Dar cautarea, constienta sau nu, ne urmareste in mod constant, ne determina sa ne punem intrebari despre rostul lucrurilor si sensul vietii, sa ne definim sentimentul utilitatii in tot ceea ce intreprindem.
 Reamintirea menirii noastre umple golul din noi. Atunci cand te simti pustiu pe dinauntru, te indrepti catre ceva din afara fiintei tale, pentru a umple acest gol.
 Si totusi, obiectele si persoanele exterioare nu reusesc niciodata sa umple complet acest sentiment de pustiu interior. Aceasta se realizeaza numai prin gasirea si urmarea drumului propriu in viata.
 Fiecare dintre noi, oamenii, avem menirea de a descoperi cine suntem in esenta si de a deveni expresia Iubirii Divine. an afara acestei meniri mai cuprinzatoare, mai avem si o menire personala. De obicei, menirea personala are legatura cu acele trasaturi, calitati, "dat-uri" ale noastre pe care ni le punem in valoare, le exprimam prin implinirea menirii.
 Atunci cand ne descoperim menirea si incepem sa ne-o manifestam, vom constata ca se intensifica sentimentul de evolutie, daruire, miscare, care ne vor implini si vor indeparta senzatia de teama.
 S-a constatat, de asemenea, ca fiecare boala isi are radacinile in faptul ca drumul pe care-l urmam este gresit. Boala in sine este un semn ca nu suntem pe drumul cel bun.
 Deprimarea, anxietatea, dependentele, obsesiile, complexele de inferioritate, lipsa de respect de sine - toate acestea apar datorita faptului ca nu ne concentram asupra menirii.
 Unii oameni intuiesc care este rostul lor in viata, insa le e teama sa avanseze, fiind speriati de succes, de esec, de a nu fi suficient de buni sau de a nu fi ridicoli. Altii nici macar nu-si pun problema sau nu au incredere in intuitiile lor.
 Este indicat sa incepem cu rugaciuni, apoi sa urmarim sa fim atenti la indrumarile divine, care vin intotdeauna ca raspuns la aceste rugaciuni.
 Indrumarea divina apare in forma unor semne pe care le "vedem" (cum ar fi carti care cad din biblioteca), ca semne pe care le "auzim" (cum ar fi o conversatie pe care o surprindem intamplator si care ne da informatii folositoare), sub forma de vise sau ganduri si sentimente repetitive, care ne impulsioneaza sa facem un anume lucru - chiar daca respectiva actiune pare sa nu aiba legatura cu rugaciunea si intentia initiale.
 Atunci cand luam seama la aceasta indrumare si o urmam, suntem condusi, in mod firesc, sa intreprindem lucruri legate de menirea noastra.
 Ne bucuram de faptul ca Dumnezeu si ingerii ne sprijina ca sa trecem prin acest proces si ei au grija sa primim tot timpul cunoasterea, informatiile, oamenii, posibilitatile materiale de care avem nevoie pentru realizarea fiecarei actiuni.
 Usile ni se deschid de fiecare data cand urmam indrumarea divina care ne este data, ceea ce face ca uneori sa asistam la adevarate miracole.
 Pe langa acestea, senzatiile de disconfort psihic sau problemele de comportament se reduc sau dispar de la sine, mai mult, vom constata o imbunatatire a relatiilor noastre afective, a aprecierii de sine, chiar a situatiei materiale.
Totul incepe sa se lege, sa capete sens, iar starea de implinire si armonie se intensifica pe zi ce trece.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/articollamureste.php

miercuri, 2 iulie 2014

Scrisoare de la un fost pacatos


Scrisoare de la un fost pacatos
Valeriu Cercel

Cu gândul şi cu visul,

Cu ochiul ce-am privit,

Cu fapta sau cu zisul

Cât am tot clevetit,

Păcate neştiute,

De care nu ne-am prins,

Ori cele concepute

Cu voia, dinadins,

O viaţă-i necesară

Cumva să o trăim,

Un ghem baban de sfoară,

S-avem timp să plătim,

Căci totul se plăteşte

Şi-al nostru bun Părinte,

Nici bani cash nu primeşte,

Nici plata înainte,

Ci vom plăti treptat

Cu chin, dureri, nevoi,

Cu vârf şi îndesat

În viaţa de apoi,

De-aceea eu, creştin,

Fi’nd vorba de plătit

Păcatele cu chin,

Răsuflu mulţumit,

Şi-I cer doar sănătate,

Atât, că-s aranjat…

Mai am căteva rate

Şi voi fi achitat!

Oamenii de stiinta spun ca, dupa moarte, constiinta noastra se poate muta intr-un univers paralel!


In anii 1980, Andrei Linde, om de stiinta de la Institutul de fizica Lebedev, a dezvoltat teoria mai multor universuri. El este acum profesor la Universitatea Stanford. Linde explica: “Spatiul este format din mai multe sfere crescatoare care dau nastere la sfere similare, iar acestea, la randul lor, produc un numar si mai mare de sfere, si asa mai departe. In univers, acestea sunt distantate; ele nu sunt constiente de existenta celorlalte. Dar ele reprezinta parti din acelasi “macrounivers” fizic”.
Faptul ca universul nostru nu este singular este sustinut de datele primite de la telescopul spatial Planck. Folosind aceste date, oamenii de stiinta au creat harta cea mai exacta a radiatilor de microunde, asa-numita radiatia cosmica de fundal initiala, care a ramas de la inceputul universului nostru; astfel, ei au descoperit ca universul are o multime de “lipsuri” extinse, care se pot explica prin existenta altor universuri. Fizicianul Laura Mersini-Houghton de la Universitatea Carolina de Nord si colegii ei sustin ca anomaliile de fond ale radiatiilor de microunde exista datorita faptului ca universul nostru este influentat de alte universuri existente in apropiere.
De ce-am vorbit de toate aceste lucruri pana in prezent? Pentru ca exista o teorie conform careia sufletul uman, dupa moarte, s-ar duce intr-un alt univers paralel. Si acest lucru nu e sustinut de filozofi, ci chiar de unii oameni de stiinta respectati.
Conform Dr. Stuart Hameroff si a fizicianului britanic Sir Roger Penrose, constiinta are resedinta in microtubulii din celulele creierului, care sunt locurile primare ale prelucrarii cuantice. Dupa moarte, aceasta informatie este eliberata din organism, ceea ce inseamna ca aceasta constiinta pleaca. Conform oamenilor de stiinta, experienta noastra de constiinta este rezultatul efectelor gravitatiei cuantice in acesti microtubuli. Constiinta, sau cel putin proto-constiinta, este teoretizata a fi o proprietate fundamentala a universului, fiind prezenta chiar in primul moment al universului, din perioada Big Bang-ului.
Sufletele noastre sunt de fapt construite din “tesatura” profunda a universului si poate au existat inca de la inceputul timpului. Creierele noastre sunt doar receptoare si amplificatoare pentru proto-constiinta; deci, exista intr-adevar o parte din constiinta noastra care este non-materiala si care va supravietui dupa moartea corpului fizic?
Dr. Hameroff: “Sa presupunem ca inima nu mai bate; atunci, sangele se opreste, iar microtubulii isi pierd starea lor cuantica. Informatia cuantica din interiorul microtubulilor nu este distrusa; ea nu poate fi distrusa, ci sa imprastie si sa raspandeste in acest univers sau in altul.” In cazul in care pacientul este resuscitat, reinviat, aceasta informatie cuantica poate merge inapoi in microtubuli iar pacientul poate spune: “Am avut o experienta in apropierea mortii”. Dar, daca pacientul nu este reinviat, ci moare , este posibil ca aceasta informatie cuantica sa existe in afara corpului, probabil, pe termen nelimitat, ca si suflet.
Acest stare a constiintei cuantice explica multe lucruri, ca experientele din apropierea mortii, proiectiile astrale, experientele din afara corpului si chiar reincarnarea, fara a fi nevoie sa se apeleze la ideologia religioasa. Energia constiintei noastre poate patrunde intr-un corp diferit, la un moment dat, si, in acelasi timp, poate exista in afara corpului fizic, la un alt nivel de realitate, si, eventual, intr-un alt univers.

Sursa:http://www.almeea.com/oamenii-de-stiinta-spun-ca-dupa-moarte-constiinta-noastra-se-poate-muta-intr-un-univers-paralel/