BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

joi, 25 ianuarie 2018

Varful Gangkhar Puensum -Bhutan


Vârful Gangkhar Puensum, Bhutan
Foto:Creative Commons

Acest vârf impresionant, aflat la granița dintre Tibet și Bhutan, este al 40-lea în topul celor mai înalți munți de pe planeta Pământ. Deși Everestul – care este mult mai înalt – a fost cucerit deja, Gangkhar Puensum rămâne încă neatins de om.
Foarte mult timp, vârful de 7.570 de metri nici măcar n-a putut fi localizat cu precizie, din cauza hărților inexacte. În anii ’80, mai mulți alpiniști au încercat să-l cucerească, dar au fost nevoiți să renunțe din cauza condițiilor meteo.
Mai mult, panta foarte abruptă aflată aproape de vârf este ca un străjer, care se asigură că nimeni nu va călca prea curând pe Gangkhar Puensum.


Legi ciudate – Nu hrăni porumbeii în Veneția



Legi ciudate – Nu hrăni porumbeii în Veneția

Pe cei care hrănesc porumbeii din Piața San Marco din Veneția îi paște o amendă de până la 700 de Euro. Autoritățile locale au interzis acest obicei din cauză că păsările prezintă un risc pentru sănătate, dar și pentru a proteja monumentele.Foto: Creative Commons
Pe cei care hrănesc porumbeii din Piața San Marco din Veneția îi paște o amendă de până la 700 de Euro. Autoritățile locale au interzis acest obicei din cauză că păsările prezintă un risc pentru sănătate, dar și pentru a proteja monumentele.


luni, 15 ianuarie 2018

Femeia va naste copii urati daca este expusa la lucruri urate


Femeia va naște copii urâți dacă este expusă la lucruri urâte
Foto: Creative Commons

În vechime, textele medicale despre sarcină și naștere erau scrise exclusiv de bărbați care nu văzuseră în viața lor o naștere. Potrivit unui interviu cu medicul Randi Hutter Epstein, publicat de New York Times, pe vremea când genetica era o necunoscută, oamenii de știință erau convinși că, dacă o femeie se uită la lucruri urâte atunci când este însărcinată, ea va da naștere unui copil urât.

Efectu' licorii lui Bachus (16)

John este adus in fata trinbunalului, sub acuzatia de contrabanda cu bauturi alcoolice. - Priviti la acest om, spune avocatul apararii, adresindu-se juratilor. Priviti ce figura de betiv impatimit are. Credeti domniile voastre ca unul ca el ar vinde o sticla de whisky, daca ar avea-o?

Efectu' licorii lui Bachus (15)

Intr-un metrou din New York se urca un betiv, jegos, patat de vin si alte alea, cu hainele descusute, cu o sticla de whisky indesata intr-un buzunar, clatinindu-se in draci, vai de mama lui! Se arunca pe un scaun liber; linga el, un preot, vizibil dezgustat de pacatos. Betivul se scormoneste, scoate un ziar, il desface mormaind si incepe sa citeasca. La un moment dat, isi intoarce privirea aburita catre preot si-l intreaba: - Nu va suparati... din ce cauze se imbolnaveste omul de artrita? Preotul, stirnit in misiunea sa de indreptare a oilor ratacite pe calea cea buna, ii raspunde: - Artrita se capata din obiceiuri desfrinate, fiule, din betii, ginduri pacatoase si preacurvie cu femei desantate! Betivul atunci face ochii mari: - Tii, fir-as al dracului! Dupa un minut de tacere, preotul gandindu-se ca a fost prea aspru, vrea sa afle daca nu cumva betivul vrea sa se intoarca pe calea cea dreapta: - Dar de ce intrebi, fiule? - Pai tocmai citeam in ziarul asta ca Papa are artrita!

Desfasurarea reeducarii la Targu Ocna

Foto:Creative Commons
Desfășurarea reeducării la Târgu Ocna                                                                                  
Categoria părinte: Închisori și lagăre                                                                                      
Categorie: Târgu Ocna - lumina din răni

O dată sosiţi în Târgu-Ocna, deţinuţii care trecuseră prin „moara” lui Ţurcanu s-au împărţit în două: unii s-au smuls total şi definitiv din reeducare iar alţii i-au rămas fideli. Încă din prima zi „reeducaţii” au început cu bătaia. O făceau însă în virtutea inerţiei din Piteşti, fără a ţine seama că aici erau alte condiţii. În consecinţă a ieşit scandal.
Atunci politrucul a spus:
- Dacă reeducarea a fost ordonată de partid ea este bună, iar dacă nu a fost ordonată de partid ea este rea.
Autorităţile din Târgu-Ocna, chiar securiştii, nu ştiau nimic despre reeducarea din Piteşti şi erau derutaţi. Au sosit inspectori de la Bucureşti dar şi aceia s-a întâmplat să fie neiniţiaţi în reeducare, de unde se vede încă o dată cât de secret şi bine ascuns în cele mai înalte cercuri ale partidului a fost acest experiment. A urmat deci o pauză prin confuzie, până ce treaba a fost preluată de cei în drept care, ca de obicei, au rămas în umbră, folosindu-l ca „agent” pe Nuţi Pătrăşcanu, condamnat mai târziu în procesul „ţapilor ispăşitori”.
Reeducaţii aveau o expresie stranie, între groază, febră şi hipnoză. Privirea le era sticloasă şi instabilă. Erau agitaţi şi veşnic puşi pe ceartă. Depuneau un zel epuizant în a tortura pe ceilalţi deţinuţi. Ei între ei se ţineau strâns uniţi, se suspectau reciproc iar din când în când supuneau pe câte unul sau altul la torturi colective, socotindu-l nesincer, nevigilent ori indulgent.
Trebuiau să urască, să lovească, să spioneze, să toarne, chiar să ucidă dacă era nevoie.
De aceea ne pândeau zi şi noapte şi interpretau tendenţios tot ce se petrecea, astfel încât o discuţie în trei era considerată „şedinţă banditească” iar munca voluntară la camera 4, „ajutor legionar”. Urmăreau cele mai mici gesturi de generozitate - cum ar fi cedarea unei bucăţi de carne ori a unei perechi de ciorapi unuia mai neputincios - şi le transformau în „acţiune contrarevoluţionară”. Dar cel mai mult urau şi loveau în credinţă - acolo nimeni nu avea voie să-şi facă semnul crucii ori să discute probleme religioase - şi în legăturile sufleteşti care se adânceau între oameni.
Ei considerau că sunt exponenţii reeducării, pe care juraseră să o slujească până la moarte şi deci urmăreau cu asiduitate „marea revoluţie”. În realitate însă toate acestea erau iniţiate, ordonate şi cerute de către conducătorii din umbră ai experimentului. În mai multe rânduri autorităţile au încercat să aplice organizat reeducarea în sanatoriu dar niciodată n-au putut reedita Piteştiul, întrucât aici dispăruseră izolarea şi surpriza.
La Târgu-Ocna reacţia împotriva „restructurării” a putut fi puternică şi eficace fără a fi fost organizată, ci izvorâtă din necesitatea colectivă de apărare. Ne provoca o spaimă şi o disperare cu mult mai acută gândul reeducării decât primejdia T.B.C.-ului. Piteştiul încă ne obseda şi ne îngrozea posibilitatea înapoierii acolo. Groaza reeducării era aşa de mare încât noi toţi hotărâsem, în caz că vom fi retrimişi la Piteşti, să nu mai riscăm să ajungem acolo, ci ori să provocăm, de va fi posibil, un scandal public în care să fim împuşcaţi ori, dacă vom ajunge totuşi acolo, să ne sinucidem. Dacă moartea nu ne era oferită, dacă nu exista scăpare din moartea reeducării, atunci sinuciderea era o izbăvire, un act conştient de sacrificiu, o problemă de onoare şi demnitate şi o deznădăjduită salvare a omului. Sinuciderea e un act de laşitate ori de dezechilibru mintal şi ne repugnă şi-o dispreţuim - dar acolo era unica alternativă a monstruozităţii şi demenţei fără limite.
Unii din cei intraţi în „ture” au mai găsit totuşi o alternativă: trăind câţiva ani în tortura reeducării, au acceptat toate mizeriile, au fost obligaţi la cele mai inimaginabile acte de decadenţă, au torturat pe alţii la rândul lor, au avut o comportare de adevărate canalii dar în adâncul sufletelor lor au rămas refractari la cele ce erau obligaţi să facă, îndureraţi că nu puteau rezista însă constrânşi de realitate să facă ce făceau. Unii dintre aceştia au înnebunit dar alţii au rezistat şi imediat ce li s-a oferit prilejul, s-au smuls stării de „reeducat”. De fapt nimeni nu poate garanta pentru el însuşi cum se va comporta în astfel de condiţii, căci suntem surprinşi fie de slăbiciuni ascunse în noi, fie de forţe din noi necunoscute. Important mi se pare momentul acceptării: este o acceptare silită şi este o acceptare voluntară. Acceptarea silită tinde, prin supunerea la infamie şi crimă, să te descompună sufleteşte şi să te alieneze mintal dar poate fi justificată dacă nu a existat şi o acceptare voluntară. În cazul acestor oameni nu poate fi vorba de o acceptare voluntară, căci ei au fost nişte victime nefericite.
La Târgu-Ocna reeducarea n-a încetat dar nici nu s-a putut manifesta în formele diabolice de la Piteşti. Încercarea de sinucidere a lui V.I. – despre care am relatat pe larg mai înainte - a fost momentul culminant al salvării noastre şi al declinului restructurării. Totuşi sufletele mutilate la Piteşti au rămas multă vreme sub imperiul groazei duse până la nebunie.


(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)

joi, 4 ianuarie 2018

În Elveția este interzis să faci drumeții în pielea goală


În Elveția eeste interzis să faci drumeții în pielea goală
Foto: Creative Commons

Dacă ești fan al nudismului, ai face bine să eviți drumețiile în Elveția. Mai precis, autoritățile din cantonul Appenzell au fost primele care au instituit o pedeapsă pentru cei care fac drumeții în „costumul lui Adam”.
Totul s-a întâmplat în 2009, după ce un turist german a trecut în pielea goală pe lângă o familie care era la picnic în Alpi.


Uterul „ migreaza ” prin corp


Uterul „migrează” prin corp
Foto: Creative Commons

Cele mai vechi texte care susțin această teorie datează din secolele al IV-lea și al V-lea, asociate cu Hipocrate, părintele medicinii occidentale. Grecii antici credeau că uterul are capacitatea de a se deplasa prin corpul femeiidupă cum dorește, cauzând dezechilibre și chiar boli.
„În partea mediană a femeii se află uterul, un viscer femeiesc ce seamănă cu un animal, deoarece se mișcă din propria inițiativă încoace și încolo”, se precizează în traducerea unui text medical grec realizată de medicul scoțian Francis Adams în 1856.


Nero si „ sotia ” sa Sporus


Nero și „soția” sa, Sporus
Foto: Creative Commons

În timp ce majoritatea conducătorilor au amante și concubine, împăratul roman Nero avea un băiat preferat, pe nume Sporus. Nero l-a castrat, iar apoi s-a căsătorit cu el.
După căsătorie, Sporus a obișnuia să apară în public drept soția împăratului, iar Nero i se adresa cu „Doamnă” sau „Împărăteasă”.