Conrad Anker
*Alpinist celebru
*Foto:Wikimedia Commons
Naționalitate: Americană
Născut: 1962
Naționalitate: Americană
Născut: 1962
vineri, 17 decembrie 2021
Insula Envaitenet, cea fara de intoarcere *Insula misterioasa
Insula Envaitenet, cea fara de intoarcere
*INSULA MISTERIOASA
Foto:Wikimedia Commons
În întinderile de apa de pe Terra, exista multe asemenea insule misterioase, zone anormale, în care oameni si chiar sate întregi dispar fara a mai fi vazute vreodata. Un asemenea loc este si insula Envaitenet, situata în mijlocul lacului Turkana, din Kenya. În limba tribului El Molo, populatia care locuieste pe tarmul lacului, Envaitenet înseamna „fara de întoarcere”.
Prima înregistrare oficiala despre evenimentele misterioase petrecute pe insula dateaza din secolul al XVIII-lea. În acea perioada, teritoriul era locuit doar de tribul el molo, care se stabilise acolo, fugind din calea populatiilor nomade razboinice.
De la bun început, oamenilor li s-a parut foarte straniu ca niciun animal si nicio pasare nu îsi gasisera adapostul pe insula. Chiar si pietrele se „comportau” ciudat: dispareau si reapareau în alte locuri, se deplasau, lasând pe pamânt urme vizibile. Iar în noptile cu luna plina, se spune ca se auzeau urlete prelungi, neomenesti.
În unele zone, ramurile copacilor se împleteau atât de strâns, încât închideau complet accesul oamenilor în acele locuri. Apoi au început viziunile. Multi povesteau ca, pe timpul noptii, în fata ochilor le apareau deodata, ca din pamânt, creaturi ciudate, asemanatoare oamenilor. Doar ca mult mai mari. Uriase. De peste doi metri. Cei care le vedeau îsi pierdeau subit cunostinta, zacând asa ore sau chiar zile întregi.
Nici cei mai iscusiti vraci nu reuseau sa îi aduca în simtiri. Atunci a început dezastrul.
Oamenii cadeau raniti, se accidentau, se schilodeau, se înecau, mureau în conditii extrem de stranii. Pe urma, în mod inexplicabil, chiar sub privirile mamelor, au început sa dispara copiii. Nici trupurile lor nu mai erau de gasit.
Mai târziu, la fel de misterios, au disparut toti locuitorii insulei. Când rudele lor, îngrijorate de lunga absenta, au sosit pe insula, au descoperit asezarea abandonata. Totul era în perfecta ordine, nu lipsea nimic, nici armele, nici ustensilele, numai oamenii disparusera fara urma.
Astazi, fiecare populatie indigena care locuieste în regiunea lacului Turkana are propria versiune despre misterul insulei Envaitenet. De pilda, în credinta tribului Samburu, un popor nomad de pastori, când vracii, vrajitorii si înteleptii tribului mor, sufletele lor se transforma în serpi si se retrag în hatisurile insulei Envaitenet. De aceea, niciunui muritor nu îi este permis sa calce acolo. Altfel, vrajitorii se vor razbuna cumplit.
Misterioasele disparitii au fost puse si sub semnul unui blestem. Populatia tribului Masai crede cu tarie ca înaintasii lor, din anumite motive, au provocat mânia divinitatilor, care au aruncat asupra tribului un blestem greu, ce îi urmareste si astazi.
Cei care apartin tribului El Molo considera ca oamenii disparuti au fost victimele unor civilizatii nepamântene. Acele creaturi enigmatice, conform credintei lor, ar trai ascunse sub pamânt, în subteranele de sub insula.
Straniu este si faptul ca în Oceanul Indian, care formeaza granita de sud-est a Kenyei, au fost raportate de nenumarate ori aparitii ale unor nave necunoscute, ce tâsneau din adâncuri si dispareau, cu o viteza colosala. Asemenea relatari au fost facute nu numai de simpli pescari, ci si de mai multi membri ai personalului navigant maritim. S-a emis ipoteza conform careia abisurile oceanului ar fi stapânite de alte civilizatii, extraterestre. Sa fi fost oare insula Envaitenet o baza de origine „non-pamânteana”?
Toate aceste convingeri sunt considerate însa de catre oamenii de stiinta simple superstitii sau supozitii ce nu pot fi dovedite. Conform geologilor de la Societatea Regala Britanica de Geografie, cauza disparitiilor si a ciudatelor fenomene de pe insula ar fi una simpla: lacul Turkana, de origine vulcanica, emana uneori gaze toxice, care pot afecta psihicul uman. Din cauza acestor substante fluide nocive, oamenii se pot arunca singuri în lac, acolo unde îsi gasesc moartea. Supravietuirea ar fi aproape imposibila, pentru ca în apa lacului colcaie crocodili. Dar daca explicatia stiintifica ar fi pe deplin reala, cum se poate explica faptul ca nu un singur individ a disparut, ci un sat întreg?
Prima înregistrare oficiala despre evenimentele misterioase petrecute pe insula dateaza din secolul al XVIII-lea. În acea perioada, teritoriul era locuit doar de tribul el molo, care se stabilise acolo, fugind din calea populatiilor nomade razboinice.
De la bun început, oamenilor li s-a parut foarte straniu ca niciun animal si nicio pasare nu îsi gasisera adapostul pe insula. Chiar si pietrele se „comportau” ciudat: dispareau si reapareau în alte locuri, se deplasau, lasând pe pamânt urme vizibile. Iar în noptile cu luna plina, se spune ca se auzeau urlete prelungi, neomenesti.
În unele zone, ramurile copacilor se împleteau atât de strâns, încât închideau complet accesul oamenilor în acele locuri. Apoi au început viziunile. Multi povesteau ca, pe timpul noptii, în fata ochilor le apareau deodata, ca din pamânt, creaturi ciudate, asemanatoare oamenilor. Doar ca mult mai mari. Uriase. De peste doi metri. Cei care le vedeau îsi pierdeau subit cunostinta, zacând asa ore sau chiar zile întregi.
Nici cei mai iscusiti vraci nu reuseau sa îi aduca în simtiri. Atunci a început dezastrul.
Oamenii cadeau raniti, se accidentau, se schilodeau, se înecau, mureau în conditii extrem de stranii. Pe urma, în mod inexplicabil, chiar sub privirile mamelor, au început sa dispara copiii. Nici trupurile lor nu mai erau de gasit.
Mai târziu, la fel de misterios, au disparut toti locuitorii insulei. Când rudele lor, îngrijorate de lunga absenta, au sosit pe insula, au descoperit asezarea abandonata. Totul era în perfecta ordine, nu lipsea nimic, nici armele, nici ustensilele, numai oamenii disparusera fara urma.
Astazi, fiecare populatie indigena care locuieste în regiunea lacului Turkana are propria versiune despre misterul insulei Envaitenet. De pilda, în credinta tribului Samburu, un popor nomad de pastori, când vracii, vrajitorii si înteleptii tribului mor, sufletele lor se transforma în serpi si se retrag în hatisurile insulei Envaitenet. De aceea, niciunui muritor nu îi este permis sa calce acolo. Altfel, vrajitorii se vor razbuna cumplit.
Misterioasele disparitii au fost puse si sub semnul unui blestem. Populatia tribului Masai crede cu tarie ca înaintasii lor, din anumite motive, au provocat mânia divinitatilor, care au aruncat asupra tribului un blestem greu, ce îi urmareste si astazi.
Cei care apartin tribului El Molo considera ca oamenii disparuti au fost victimele unor civilizatii nepamântene. Acele creaturi enigmatice, conform credintei lor, ar trai ascunse sub pamânt, în subteranele de sub insula.
Straniu este si faptul ca în Oceanul Indian, care formeaza granita de sud-est a Kenyei, au fost raportate de nenumarate ori aparitii ale unor nave necunoscute, ce tâsneau din adâncuri si dispareau, cu o viteza colosala. Asemenea relatari au fost facute nu numai de simpli pescari, ci si de mai multi membri ai personalului navigant maritim. S-a emis ipoteza conform careia abisurile oceanului ar fi stapânite de alte civilizatii, extraterestre. Sa fi fost oare insula Envaitenet o baza de origine „non-pamânteana”?
Toate aceste convingeri sunt considerate însa de catre oamenii de stiinta simple superstitii sau supozitii ce nu pot fi dovedite. Conform geologilor de la Societatea Regala Britanica de Geografie, cauza disparitiilor si a ciudatelor fenomene de pe insula ar fi una simpla: lacul Turkana, de origine vulcanica, emana uneori gaze toxice, care pot afecta psihicul uman. Din cauza acestor substante fluide nocive, oamenii se pot arunca singuri în lac, acolo unde îsi gasesc moartea. Supravietuirea ar fi aproape imposibila, pentru ca în apa lacului colcaie crocodili. Dar daca explicatia stiintifica ar fi pe deplin reala, cum se poate explica faptul ca nu un singur individ a disparut, ci un sat întreg?
luni, 6 decembrie 2021
Denis Urubko * Alpinist celebru
Naționalitate: Rus/Polonez
Născut: 1973
Foto:Wikimedia Commons
Insula Barsa Kelmes * Insula misterioasa
Insula Barsa Kelmes, o poarta intre doua lumi
*Foto:Wikimedia Commons
*Insula misterioasa
În Asia Centrala, intre Kazahstan si Uzbekistan, se intinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, care odata adapostea 1500 de insulite.
Cea mai mare dintre ele este Barsa Kelmes dar si cea mai enigmatica. Insula nu mai este locuita de nimeni de foarte mult timp.
În limba kazaha numele ei se traduce prin insula disparutilor, pentru ca toti cei care s-au aventurat in inima ei au disparut.
Deasupra ei apare o ceata stranie. Sate intregi au fost inghitite de aceasta pacla care, ca o umbra a mortii, pare sa-si pandeasca victimele.
Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinsi ca acolo se gaseste o poarta intre lumi, o poarta a timpului. Se spune ca prin aceasta poarta apar adesea in plan real, fiinte enigmatice care astazi nu mai exista, pasari cu aripi mari, cu dinti si cioc ascutit, monstri ai apelor, creaturi ciudate care seamana cu dinozaurii erei mezozoice. Aici, ceasurile nu mai functioneaza, o ora transformandu-se intr-o zi.
În secolul al XIII lea, in timpul marilor cuceriri ale imperiului mongol, pe aceasta insula se retragea populatia din calea acestor hoarde. Cand reveneau in locurile de bastina, constatau ca erau mai batrani cu ani si nu cu luni de zile, cat statusera in realitate.
Insula le inghitise cu lacomie zeci de ani. În anii 50 s-a incercat popularea insulei de catre autoritatile sovietice datorita faptului ca temperaturile pe timpul iernii erau mai ridicate. La sfarsitul iernii, populatia care se dusese pe insula nu a mai revenit pe continent. Rudele acestora au pornit in cautarea lor. O echipa a ramas la tarmul insulei, iar cealalta a pornit in interiorul insulei, in cautarea disparutilor. Neintorcandu-se la tarm cea de-a doua echipa, au fost alertate autoritatile.
Acestea au trimis un avion intr-un zbor de recunoastere. Pilotii au vazut ceata groasa care acoperea ostrovul. Deasupra paclei zburau niste obiecte ovale care intrau si ieseau din ceata. Acele ceasornicelor au inceput sa se miste haotic iar motoarele avionului s-au oprit, pilotul fiind obligat sa aterizeze pe insula.
Discurile luminoase au stat nemiscate, monitorizand echipajul minute in sir.
Autoritatile au trimis in interiorul insulei caini special dresati, pentru a descoperi persoanele disparute. Acestia nu s-au mai intors. Autoritatile au luat decizia de a trimite un tanc, inchis ermetic, iar pe caroserie au asezat mai multe aparate de masurat.
Tanchistul a fost instruit sa nu iasa din tanc si sa mentina in permanenta legatura radio cu cei ramasi la tarm. Mai mult, tancul a fost legat cu un cablu metalic pentru a impiedica disparitia acestuia. Tancul a inaintat o bucata de vreme, tanchistul raporta ceea ce vede pana cand transmisia s-a intrerupt. Cei de la tarm au tras tancul spre tarm si au constatat ca acesta era acoperit cu un strat gros care semana cu gheata. Cand au deschis tancul au constatat ca tanchistul disparuse.
Mostre din gheata au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate si s-a ajuns la concluzia ca particulele sunt de origine necunoscuta.
Vadim Cernobrov, cercetator rus, vorbeste despre faptul ca pe insula ar fi amplasata o baza a extraterestrilor, iar pacla este un scut de protectie a acesteia. În prezent insula este nelocuita, iar autoritatile au interzis accesul.
În Asia Centrala, intre Kazahstan si Uzbekistan, se intinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, care odata adapostea 1500 de insulite.
Cea mai mare dintre ele este Barsa Kelmes dar si cea mai enigmatica. Insula nu mai este locuita de nimeni de foarte mult timp.
În limba kazaha numele ei se traduce prin insula disparutilor, pentru ca toti cei care s-au aventurat in inima ei au disparut.
Deasupra ei apare o ceata stranie. Sate intregi au fost inghitite de aceasta pacla care, ca o umbra a mortii, pare sa-si pandeasca victimele.
Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinsi ca acolo se gaseste o poarta intre lumi, o poarta a timpului. Se spune ca prin aceasta poarta apar adesea in plan real, fiinte enigmatice care astazi nu mai exista, pasari cu aripi mari, cu dinti si cioc ascutit, monstri ai apelor, creaturi ciudate care seamana cu dinozaurii erei mezozoice. Aici, ceasurile nu mai functioneaza, o ora transformandu-se intr-o zi.
În secolul al XIII lea, in timpul marilor cuceriri ale imperiului mongol, pe aceasta insula se retragea populatia din calea acestor hoarde. Cand reveneau in locurile de bastina, constatau ca erau mai batrani cu ani si nu cu luni de zile, cat statusera in realitate.
Insula le inghitise cu lacomie zeci de ani. În anii 50 s-a incercat popularea insulei de catre autoritatile sovietice datorita faptului ca temperaturile pe timpul iernii erau mai ridicate. La sfarsitul iernii, populatia care se dusese pe insula nu a mai revenit pe continent. Rudele acestora au pornit in cautarea lor. O echipa a ramas la tarmul insulei, iar cealalta a pornit in interiorul insulei, in cautarea disparutilor. Neintorcandu-se la tarm cea de-a doua echipa, au fost alertate autoritatile.
Acestea au trimis un avion intr-un zbor de recunoastere. Pilotii au vazut ceata groasa care acoperea ostrovul. Deasupra paclei zburau niste obiecte ovale care intrau si ieseau din ceata. Acele ceasornicelor au inceput sa se miste haotic iar motoarele avionului s-au oprit, pilotul fiind obligat sa aterizeze pe insula.
Discurile luminoase au stat nemiscate, monitorizand echipajul minute in sir.
Autoritatile au trimis in interiorul insulei caini special dresati, pentru a descoperi persoanele disparute. Acestia nu s-au mai intors. Autoritatile au luat decizia de a trimite un tanc, inchis ermetic, iar pe caroserie au asezat mai multe aparate de masurat.
Tanchistul a fost instruit sa nu iasa din tanc si sa mentina in permanenta legatura radio cu cei ramasi la tarm. Mai mult, tancul a fost legat cu un cablu metalic pentru a impiedica disparitia acestuia. Tancul a inaintat o bucata de vreme, tanchistul raporta ceea ce vede pana cand transmisia s-a intrerupt. Cei de la tarm au tras tancul spre tarm si au constatat ca acesta era acoperit cu un strat gros care semana cu gheata. Cand au deschis tancul au constatat ca tanchistul disparuse.
Mostre din gheata au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate si s-a ajuns la concluzia ca particulele sunt de origine necunoscuta.
Vadim Cernobrov, cercetator rus, vorbeste despre faptul ca pe insula ar fi amplasata o baza a extraterestrilor, iar pacla este un scut de protectie a acesteia. În prezent insula este nelocuita, iar autoritatile au interzis accesul.
joi, 2 decembrie 2021
Marele Canion,Arizona * Minunile naturii
Marele Canion, Arizona
*Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
Acoperind circa 445 de kilometri de-a lungul fluviului Colorado, Marele Canion te face sa te simti coplesit de maretia naturii, indiferent de marginea pe care te afli. Latimea maxima este de 29 de kilometri, iar adancimile ajung si la circa 1,6 kilometri.
Acoperind circa 445 de kilometri de-a lungul fluviului Colorado, Marele Canion te face sa te simti coplesit de maretia naturii, indiferent de marginea pe care te afli. Latimea maxima este de 29 de kilometri, iar adancimile ajung si la circa 1,6 kilometri.
Everest,Nepal * Minunile naturii
Everest, Nepal
*Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
Cu o altitudine de 8.848 de metri, varful Everest este cel mai inalt din lume si, desi este foarte greu si riscant sa ajungi chiar la acel nivel, merita sa incerci sa parcurgi macar o parte, cel putin pana la una dintre taberele de baza situate pe la aproximativ 4.900 de metri, atat in Nepal cat si in Tibet
Cu o altitudine de 8.848 de metri, varful Everest este cel mai inalt din lume si, desi este foarte greu si riscant sa ajungi chiar la acel nivel, merita sa incerci sa parcurgi macar o parte, cel putin pana la una dintre taberele de baza situate pe la aproximativ 4.900 de metri, atat in Nepal cat si in Tibet
vineri, 5 noiembrie 2021
Andrzej BARGIEL * Alpinist celebru
Andrzej Bargiel
Alpinist celebru
*Foto:Wikimedia Commons
Naționalitate: Poloneză
Născut: 1988
Naționalitate: Poloneză
Născut: 1988
Aurora boreala * Minunile naturii
Aurora boreala
*Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
Cele mai spectaculoase lumini naturale ale Terrei, cunoscute sub numele de aurora boreala, sunt practic rezultatul interactiunii vantului solar cu campul magnetic al planetei. Aurora boreala poate fi vazuta din mai multe locuri de pe Pamant, printre acestea numarandu-se Alaska sau nordul Canadei (de preferat intre martie si septembrie, adica in perioada de activitate solara maxima).
Cele mai spectaculoase lumini naturale ale Terrei, cunoscute sub numele de aurora boreala, sunt practic rezultatul interactiunii vantului solar cu campul magnetic al planetei. Aurora boreala poate fi vazuta din mai multe locuri de pe Pamant, printre acestea numarandu-se Alaska sau nordul Canadei (de preferat intre martie si septembrie, adica in perioada de activitate solara maxima).
CASCADA IGUAZU * Minunile naturii
Cascadele Iguazu, granita dintre Argentina si Brazilia
*Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
Aceste cascade nu sunt cele mai inalte sau cele mai mari, dar sunt cele mai spectaculoase din lume. Este vorba de circa 275 de cascade insirate de-a lungul fluviului Iguazu, pe o lungime de aproximativ 3,2 kilometri. Unele parti din acest fluviu formeaza o granita naturala intre Argentina si Brazilia si, desi cascadele pot fi vazute din ambele tari, o priveliste mai frumoasa vei avea din Argentina.
Aceste cascade nu sunt cele mai inalte sau cele mai mari, dar sunt cele mai spectaculoase din lume. Este vorba de circa 275 de cascade insirate de-a lungul fluviului Iguazu, pe o lungime de aproximativ 3,2 kilometri. Unele parti din acest fluviu formeaza o granita naturala intre Argentina si Brazilia si, desi cascadele pot fi vazute din ambele tari, o priveliste mai frumoasa vei avea din Argentina.
joi, 4 noiembrie 2021
Nirmal '' Nims'' Purja * Alpinist celebru
Nirmal ‘Nims’ Purja
Naționalitate: Nepaleză
Născut: 1983
 |
| Nirmal Purja pe Everest |
duminică, 17 octombrie 2021
Uluru *Australia
Uluru, Australia
*Minunile naturii
Cu o inaltime de circa 350 de metri, Uluru este al doilea cel mai mare monolit din lume. Considerat sacru de catre indigeni, acesta se afla aproximativ in centrul continentului australian. In cazul in care ajungi in acest loc, trebuie neaparat sa vezi monolitul chiar inainte de apus - e o priveliste ce pare ireala.
Sursa:https://ziare.com/magazin/inedit/10-dintre-minunile-naturii-galerie-foto-1124023
Cho Oyu (8201m) *Optimar foarte periculos
Cho Oyu (8201m)
*Optimar din Himalaya foarte periculos
*Foto:Wikimedia Commons
Sursa:http://www.emunte.ro/top-care-sunt-cei-mai-periculosi-optmiari-din-lume-everestul-abia-pe-locul-10/
joi, 7 octombrie 2021
GASHERBRUN(8035m) * Optimar foarte periculos
Gasherbrun II (8035m)
*Optimar foarte periculos
Foto:Wikimedia Commons)
Lhotse (8516m) * Optimar foarte periculos
Lhotse (8516m)
*Optimar foarte periculos
*Locul 14 ca periculozitate
*Foto:Wikimedia Commons
miercuri, 15 septembrie 2021
Broad Peak(8051) *Optimar foarte periculos
Broad Peak (8.051 m)
*Optimar foarte periculos
*Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 9 iunie 1957. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 5 martie 2013. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 5,29%.
Prima ascensiune: 9 iunie 1957. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 5 martie 2013. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 5,29%.
Everest(8848m) *Optimar foarte periculos
Everest (8.848 m)
*Optimar foarte periculos
*Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 29 mai 1953. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 17 februarie 1980. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 5,70%.
Prima ascensiune: 29 mai 1953. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 17 februarie 1980. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 5,70%.
joi, 2 septembrie 2021
Shishapangma(8027m)*Optimar foarte periculos
Shishapangma (8.027 m)
*Optimar foarte periculos
*Himalaya
Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 2 mai 1964. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 14 ianuarie 2005. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 8,39%.
Prima ascensiune: 2 mai 1964. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 14 ianuarie 2005. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 8,39%.
Gasherbrum I (8080m)*Optimar foarte periculos
Gasherbrum I (8.080 m)
*Optimar foarte periculos
*Himalaya
Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 5 iulie 1958. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 9 martie 2012. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 9,43%.
Prima ascensiune: 5 iulie 1958. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 9 martie 2012. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 9,43%.
marți, 27 iulie 2021
Macalu(8485m)
Macalu(8485m)
Optimar foarte periculos
*Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 15 mai 1955. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 9 februarie 2009. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 11,11%.
Optimar foarte periculos
*Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 15 mai 1955. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 9 februarie 2009. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 11,11%.
sâmbătă, 12 iunie 2021
Marea Bariera de Corali *Minunile naturii
Marea Bariera de Corali, Australia
*Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
Aici se gaseste cel mai mare recif de corali din lume, despre care se spune ca poate fi vazut chiar si din spatiu Zona, care include mii de insule si sute de plaje fantastice, este de-a dreptul fermecatoare din aer. Sa vezi reciful in sine si incredibila varietate de viata pe care o gazduieste este mai complicat putin, dar merita tot efortul daca ajungi acolo.
Sursa:https://ziare.com/magazin/inedit/10-dintre-minunile-naturii-galerie-foto-1124023
Dhaulagiri(8167m) * Optimar foarte periculos
Dhaulagiri (8167m)
*Optimar deosebit de periculos
*Foto:Wikimedia Commons
 |
| Dhaulagiri(8167m) |
vineri, 4 iunie 2021
Cascada Angel * Minunile naturii
Cascada Angel (Cascada Inger), Venezuela
*Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
Situata in Parcul National Canaima, aceasta este cea mai inalta cascada din lume - circa 900 de metri. Are de aproximativ 15 ori inaltimea Cascadei Niagara, iar acest fapt face ca apa sa se transforme in stropi marunti unde ajunge sa loveasca pamantul. Cascada a fost numita asa dupa Jimmy Angel, un pilot care a adus pentru prima data in atentia publica aceasta minune a naturii, in 1930.
Manaslu(8163m)*Optimar foarte periculos
Manaslu(8163m)
*Muntii Himalaya
*Locul 5(Ca periculozitate)
vineri, 14 mai 2021
Kelimutu,Insula Flores * Indonezia
Kelimutu, Insula Flores - Indonezia
*Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
In partea de varf a vulcanului Kelimutu se gasesc trei lacuri vulcanice de culori diferite: Tiwu Ata Polo (lacul fermecat), Tiwu Nua Muri Koohi Fah (lacul barbatilor tineri si al femeilor tinere) si Tiwu Ata Mbupu (lacul celor batrani). Considerate o comoara nationala, lacurile apar pe unitatea monetara indoneziana.
Kangchenjunga*Optimar deosebit de pericul
Kangchenjunga (8.586 m)
Foto:Wikimedia Commons
*Optimar periculos
*Locul 4
Prima ascensiune: 25 mai 1955. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 11 ianuarie 1986. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 19,14%.
Prima ascensiune: 25 mai 1955. Prima ascensiune pe timp de iarnă: 11 ianuarie 1986. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 19,14%.
marți, 6 aprilie 2021
Nanga Parbat(8 126 m) * Optimar deosebit de periculos
Nanga Parbat (8.126 m)
*Locul 3
*Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 3 iulie 1953. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 22,3%.
 |
| Nanga Parbat(8126m) |
sâmbătă, 13 martie 2021
Annapurna(8091m)*Optimar deosebit de periculos
Annapurna
Locul 1
*Foto:Wikimedia Commons
K2(8611m)*Optimar forte periculos
K2 (8.611 m)
*Locul 2
*Foto:Wikimedia Commons
Prima ascensiune: 31 iulie 1954. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 23,24%.
Prima ascensiune: 31 iulie 1954. Raportul dintre numărul ascensiunilor reușite și numărul celor care și-au pierdut viața în încercarea de a atinge vârful sau în timpul coborârii: 23,24%.
miercuri, 10 februarie 2021
Parcul National Gunung Mulu,Malaezia
Parcul National Gunung Mulu, Malaezia
* Minunile naturii
*Foto:Wikimedia Commons
Sa ajungi aici nu este usor, indiferent daca alegi calea aerului, cea terestra sau calea apei, dar merita din plin deoarece vei putea observa marturii geologice a milioane de ani. Formatiuni carstice zimtate ies in relief in aceasta zona, iar pesterile de sub ele constituie unul dintre cele mai spectaculoase locuri de pe Terra.
Sursa:https://ziare.com/magazin/inedit/10-dintre-minunile-naturii-galerie-foto-1124023
 |
| Gunung Mulu |
Cea mai mare groapa de gunoi * Himalaya
Cea mai mare groapă de gunoi
*Himalaya
Foto:Wikimedia Commons
Pe culmile celui mai înalt vârf din lume nu sunt numai corpurile alpiniștilor ghinioniști, care au pierit în timpul unei expediții, ci și aproximativ 50 de tone de gunoi. Expediția Eco Everest, care se organizează în fiecare an, începând din 2008, are ca scop adunarea de gunoi de pe culmile masivului, iar până acum au colectat 13 tone. În plus, guvernul nepalez a introdus și o lege, care îi obligă pe alpiniști să aducă, la întoarcerea dintr-o expediție, 8 kilograme de gunoi. În caz contrar, pierd 4.000 de dolari.
Pe culmile celui mai înalt vârf din lume nu sunt numai corpurile alpiniștilor ghinioniști, care au pierit în timpul unei expediții, ci și aproximativ 50 de tone de gunoi. Expediția Eco Everest, care se organizează în fiecare an, începând din 2008, are ca scop adunarea de gunoi de pe culmile masivului, iar până acum au colectat 13 tone. În plus, guvernul nepalez a introdus și o lege, care îi obligă pe alpiniști să aducă, la întoarcerea dintr-o expediție, 8 kilograme de gunoi. În caz contrar, pierd 4.000 de dolari.
 |
| Gunoi pe Everest |
marți, 2 februarie 2021
Desertul Alb * Minunile naturii
Desertul alb, Egipt
*Minunile naturii
La aproximativ 46 de kilometri nord de oaza Farafra vei gasi un peisaj care aduce mai mult a Polul Nord decat a nordul Africii. Niciun alt loc de pe Pamant nu iti mai ofera posibilitatea de a admira o asemenea panorama de desert care include structuri inalte din calcar, albe, modelate de vant in diferite forme, care mai de care mai curioase.
Ambuteiaj uman * Muntii Himalaya
Ambuteiaj uman
*Foto:Wikimedia Commons
Deși o expediție pe Everest e costisitoare , numărul celor care doresc să urce cel mai înalt vârf al lumii este în continuă creștere. Pe 19 mai 2012, în numai câteva ore, peste 200 de persoane au ajuns pe Everest, iar alpiniștii au avut de așteptat ore bune ca să poată realiza o ascensiune în adevăratul sens al cuvântului.
Deși o expediție pe Everest e costisitoare , numărul celor care doresc să urce cel mai înalt vârf al lumii este în continuă creștere. Pe 19 mai 2012, în numai câteva ore, peste 200 de persoane au ajuns pe Everest, iar alpiniștii au avut de așteptat ore bune ca să poată realiza o ascensiune în adevăratul sens al cuvântului.
luni, 18 ianuarie 2021
Mai multe denumiri-muntii Himalaya
Mai multe denumiri
*Himalaya
*Foto:Wikipedia Commons
Deși la nivel internațional se folosește ”Everest”, tibetanii se referă la acest vârf, încă din cele mai vechi timpuri, prin denumirea “Chomolungma”, care înseamnă ”zeița mamă a tuturor munților”. O altă denumire folosesc, însă, locuitorii din Nepal, și anume “Sagarmatha”, care înseamnă ”frunte în cer”. ”Everestul” este cea mai recentă dintre denumirile vârfului și a fost dată de Andrew Waugh, după George Everest, predecesorul său în funcția Geodez General al Indiei. George Everest s-a opus numelui propus de Waugh și a comunicat către Royal Geographical Society, în 1857, că numele Everest nu poate fi scris în hindi și nu poate fi pronunțat de locuitorii Indiei. Numele propus de Waugh a rămas însă valid, în ciuda obiecțiilor sale, și în 1865, Royal Geographical Society a adoptat oficial denumirea de ”Muntele Everest” ca nume al celui mai înalt munte din lume.
Deși la nivel internațional se folosește ”Everest”, tibetanii se referă la acest vârf, încă din cele mai vechi timpuri, prin denumirea “Chomolungma”, care înseamnă ”zeița mamă a tuturor munților”. O altă denumire folosesc, însă, locuitorii din Nepal, și anume “Sagarmatha”, care înseamnă ”frunte în cer”. ”Everestul” este cea mai recentă dintre denumirile vârfului și a fost dată de Andrew Waugh, după George Everest, predecesorul său în funcția Geodez General al Indiei. George Everest s-a opus numelui propus de Waugh și a comunicat către Royal Geographical Society, în 1857, că numele Everest nu poate fi scris în hindi și nu poate fi pronunțat de locuitorii Indiei. Numele propus de Waugh a rămas însă valid, în ciuda obiecțiilor sale, și în 1865, Royal Geographical Society a adoptat oficial denumirea de ”Muntele Everest” ca nume al celui mai înalt munte din lume.
miercuri, 6 ianuarie 2021
Everestul continua sa se inalte
Everestul continuă să se înalțe
Foto:Wikimedia Commons
Un studiu din 1994 a demonstrat că Everestul se înalță cu 4 milimetri pe an, datorită activității plăcilor terestre. În 1999, cercetătorii de la American Millennium Expedition au pus în funcțiune un satelit, destinat să măsoare, cu exactitate, cu cât crește Everestul/an. Astfel, au ajuns la concluzia că vârful himalayan are, în prezent, 8.850 de metri.
Un studiu din 1994 a demonstrat că Everestul se înalță cu 4 milimetri pe an, datorită activității plăcilor terestre. În 1999, cercetătorii de la American Millennium Expedition au pus în funcțiune un satelit, destinat să măsoare, cu exactitate, cu cât crește Everestul/an. Astfel, au ajuns la concluzia că vârful himalayan are, în prezent, 8.850 de metri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)