Populatia neatinsa de civilizatie

Populația neatinsă de civilizație

În jungla amazoniană din Peru și Brazilia trăiesc mai multe triburi de vânători-culegători care nu au avut nicio interacțiune cu lumea civilizată. Acesta este cazul tribului Mascho-Piro, din Peru, ai cărui membri nu știu nimic despre viața modernă. Mascho-Piro vânează în păduri în timpul sezonului ploios, prinzând căprioare, tapiri și maimuțe, și culeg fructe și nuci. În sezonul uscat, campează pe malul râului și pescuiesc sau adună ouă de broaște țestoase. Din cauză că au stat izolați atâta timp, membrii tribului nu au imunitate la bolile obișnuite, ceea ce face contactul cu civilizația cu atât mai periculos pentru ei.

Sursa:http://incredibilia.ro/atat-de-bizare-incat-par-imposibile-5-societati-care-socheaza/

Louis Buchalter

Louis Buchalter era foarte faimos printre gangsteri pentru Murders Inc, ce era o adevărată companie de asasini. Mulți mafioți apelau la serviciile lui Buchaler pentru eliminarea adversarilor, deoarece oamenii lui erau cei mai buni. Operațiunile sale se întindeau pe întreg globul, dar a fost prins de autorități și condamnat la pedeapsa cu moartea.

Sursa:http://esticurios.ro/lifestyle/top-10-cei-mai-temuti-mafioti

Amanti

Amanţi
de Adeena

Că-i bogatul sau săracul
Nu contează deloc rangul
Fiecare vrea distracţii
Şi aşa apar…amanţii.

Unii din necesitate
Alţii doar curiozitate
Se iubesc şi sunt şarmanţi
E dragoste de…amanţi.

Îşi riscă uneori viaţa
Căsnicia, reputaţia
Dar se iubesc şi-s galanţi
Căci ei se numesc…amanţi.

La hotel sau cafenea
Că e ziua sau noaptea
Îşi trăiesc zilele vieţii
Iubindu-se ca…amanţii.

Când treaba e serioasă
Fiecare stă acasă
Şi se dau soţi devotaţi
Chiar dacă ei sunt…amanţi.

Gemenii

Gemeni
*Zodiac in versuri

Gemenii din zodiac
Vor să îţi facă pe plac
Aşa că-n faţă-ţi zâmbesc
Dar la spate te bârfesc.

Curioşi, întrebători
Cu talent de oratori,
Le place socializarea
Nu suportă izolarea.

Pricepuţi în a convinge
Sunt maeştri în cuvinte,
Arma lor de cucerire
Sunt vorbele iscusite.

Gemenii sunt diplomaţi
Inteligenţi chiar şarmanţi,
Dar vor mereu aventuri
Sau măcar uşoare flirturi.

Sunt duali şi capricioşi
Uneori foarte nervoşi
Dar raţionali din fire
Ştiu ce-i rău sau ce e bine.

De cunoaştere-nsetaţi
Dar uşor împraştiaţi,
Curioşi de n-au pereche
Vor să-nveţe cât mai multe.

Totuşi superficiali,
Indecişi, nu prea loiali
Da-s agili şi sclipitori,
Abili comunicatori.

Traditii si superstitii romanesti cu privire la deochi

Iata cateva traditii si superstitii romanesti cu privire la deochi:

* Oamenii cei mai rai de deochi sunt acei cu ochi albastri.
* Copilul care va suge san de la o tiganca, nu se va deochea.
* Fereste-te de omul cu ochii verzi, ca te deoache.
* Daca intalneste cineva o femeie, copil sau vita foarte frumoasa, apoi trebuie a stupi asupra lor de trei ori, si facand asa se crede ca nu se vor deochea.
* Ca sa nu-ti fie deocheat copilul, fa-i o crestatura la poalele camesii.
* Ca sa nu fie deocheat copilul, taie-i o suvita de par, leaga-o cu un fir de ata rosie si pastreaza-o dupa icoana.
* Ca sa nu se deoache copiii, li se leaga cate un fir rosu la gat sau cate o cruciulita. Cailor li se impleteste fir rosu la coama sau in coada.
* Pui rosu la vite, sa nu se deoache.
* Copilul mic sa nu se arate in oglinda, pana nu implineste anul, caci se deoache singur, vazandu-si chipul.
* Copilul nebotezat nu se deoache, caci nu este crestinat.
* Cand iti curge sange din nas, esti deocheat de unul caruia ii esti drag.
* Daca stau doi copii mici fata in fata, se deoache.
* O lehuza sa tina la gat un fir rosu pana iese la biserica, ca sa nu se deoache.
* Trei zile de la nasterea unui copil, nu se spune adevarat de este baiat sau fata, ca sa nu se deoache si sa traiasca.
* Copilul nou nascut, cantarit inainte de a se fi scaldat, nu se deoache niciodata.
* Copilul mic cand se apuca si se deoache, unge-i talpile cu unt de vaca, ca-i trece.
* Se crede ca usturoiul apara de deochi.
* Cand un copil se boteaza, cele trei lumanari de pe marginea putinei in care se boteaza, se pastreaza, ca daca se deoache, sa-l afume cu ele.
* Femeile deocheate nasc cu greu.

Sursa:http://www.almeea.ro/traditii-si-superstitii-romanesti-incredibile-despre-deochi/

Vorbe de duh despre bautura (11)

Doi beţivi scot un om pe jumătate înecat dintr-un lac.
– Vezi, aşa păţeşti dacă bei apă.
***
Un beţiv, în drum spre casă, se împiedică şi cade. Se ridică cu greu,
porneşte şi iar cade.
– Dacă ştiam că o să mai cad o dată, nu mă mai ridicăm.

Declanșarea ultimei reeducări, anul 1962 * Aiud - cetatea morţii

Declanșarea ultimei reeducări, anul 1962Categoria părinte: Închisori și lagăreCategorie: Aiud - cetatea morţii

În reeducarea de la Aiud, pentru a fi înfrântă rezistenţa oamenilor, au fost întrebuinţate cu mai mult rafinament şi cu mai multă subtilitate poate, toate metodele experimentate cu un deceniu în urmă la Piteşti. Deşi agresările fizice nu au lipsit (rezistenţilor la reeducare li s-a aplicat un regim extrem de dur: înfometare, frig, izolări , lanţuri, etc), la bătaie nu s-a recurs.
Şi nu s-a recurs la bătaie nu pentru că ucigaşii de suflete ar fi devenit, între timp, mai umani, ci din cu totul alte motive. La Piteşti toţi subiecţii asupra cărora s-a acţionat erau tineri şi toţi proaspăt arestaţi. Deci, toţi erau, din punct de vedere fizic, viguroşi şi rezistenţi şi, pentru a putea fi îngenunchiaţi mai uşor, era nevoie ca mai întâi să fie ruinaţi fizic. De aceea, la Piteşti reeducarea a început prin aplicarea torturii fizice neîntrerupte şi, în câteva luni, chiar şi cele mai robuste exemplare au fost transformate în epave. La Aiud situaţia era, din acest punct devedere, cu totul alta. Nici unul dintre cei ce urmau să treacă prin reeducare nu mai era tânăr şi, în plus, majoritatea dintre ei (afară de cei arestaţi în 1958-1959) aveau în urma lor ani grei de temniţă. Aşa că din punct de vedere fizic toţi erau la limita de jos a rezistenţei. Apoi în Aiud nu s-a recurs la bătaie şi pentru că cei care au iniţiat reeducarea voiau să dea acestei acţiuni un aspect legal şi uman. Voiau, vezi Doamne, să recupereze materialul uman din închisori, pentru ca purificat şi recondiţionat să-l redea societăţii. De altfel, de acest lucru se făcea mare caz. Colonelul Crăciun, cel care a condus această acţiune, ori de câte ori inaugura un nou club (colectivele pregătite pentru reeducare erau, pretenţios, numite cluburi) ţinea să sublinieze cu o ironiene disimulată acest lucru.
„V-am adunat aici, laolaltă, să discutaţi între voi şi să vă spălaţi rufele în familie", spunea el de fiecare dată. Puteţi să folosiţi , unul împotriva altuia sau altora, în demascările pe care le veţi face, toate cuvintele existente în vocabularul limbii română. Nu aveţi însă voie să criticaţi regimul şi, mai ales , nu aveţi voie să vă bateţi sau să vă omorâţi între voi.
Noi nu vrem să reedităm aici ceea ce s-a petrecut la Piteşti, ci vrem, doar, să scoatem putregaiul din voi, pentru ca, purificaţi, să vă redăm societăţi”
Responsabilii cu reeducarea erau, deci, conştienţi că nu cu bâta vor reuşi să înfrângă rezistenţa morală a deţinuţilor şi să scoată , cum pretindeau, „putregaiul” din ei. După atâţia ani de detenţie şi de tratament inuman, oamenii închisorilor deveniseră imuni la suferinţele fizice. Cu cât asuprirea era mai mare, cu atât rezistenţa morală a celor asupriţi creştea. Şi acest lucru îl ştiau şi asupritorii...
În legătură cu aceasta îmi amintesc de o discuţie pe care am avut-o cu un ofiţer politic, cu câteva luni înainte de începerea reeducării. Pentru a sonda starea de spirit a deţinuţilor, administraţia închisorii, şi în deosebi ofiţerii politici, ne scoteau periodic la anchetă şi, câteodată, cu unii dintre noi se străduiau să întreţină discuţii oarecum amicale. Nu-mi mai amintesc exact cum a debutat şi cum a evoluat discuţia dar, la un moment dat, ofiţerul respectiv, un căpitan pare-mi-se, a exclamat oarecum iritat:
„Cum mama dracului mai puteţi, mă, să rezistaţi atât?! Din ce fel de aluat sunteţi făcuţi de nimic nu vă atinge? Ne siliţi să excogităm , pentru a vă veni de hac, fel de fel de pedepse şi voi vă comportaţi de parcă nu mai aveţi instinct de conservare. Nimic nu vă mai impresionează”.
„Nu ne mai impresionează nimic - am îndrăznit să-i răspund - pentru că nu mai avem nimic de pierdut. Ne-aţi luat tot şi luându-ne tot aţi făcut din noi oameni cu adevărat liberi. Şi ne comportăm ca atare”. Nu a mai spus nimic. M-a privit lung şi m-a expediat înapoi în celulă. Nu ştiu dacă ofiţerul politic respectiv a înţeles ce am vrut să-i spun, însă, cu siguranţă, superiorii lui ştiau acest lucru, pentru că Ministerul de Interne avea angajaţi, pe lângă torţionarii şi brutele care ne supravegheau, şi colective de oameni şcoliţi care observau şi studiau comportamentul deţinuţilor. Şi de observaţiile şi de concluziile acestora au ţinut, desigur, cont cei ce au conceput şi organizat reeducarea. Aceştia au înţeles că, pentru a ne face din nou vulnerabili, vor fi nevoiţi să ne restituie câte ceva din ceea ce ne luaseră. Şi au început prin a ne reda speranţa.

***

Reeducarea a început la Aiud, după cum am mai amintit deja, în primăvara anului 1962. Ea a fost însă concepută şi minuţios pregătită cu mult timp înainte. După unele indicii, se pare că această acţiune a fost hotărâtă în birourile Comitetului Central şi ale Ministerului de Interne în acelaşi timp în care au fost hotărâte şi masivele arestări din anii 1958-1959. După retragerea trupelor sovietice din România, comuniştii români au luat o serie de măsuri menite să intimideze populaţia şi să preîntâmpine eventualele încercări de revoltă, pe de o parte, iar pe de altă parte, să dovedească Moscovei că regimul comunist din România este consolidat şi că poate face faţă singur „reacţiunii interne”. Printre măsurile luate atunci se numără şi arestările operate în perioada imediat următoare. Tot atunci însă,ei au hotărât şi regimul care urma să fie aplicat tuturor celor din închisori pentru ca aceştia, atunci când se vor elibera (la termen sau datorită conjuncturii, înainte de termen) să iasă din închisoare nu cu aură de eroi, ci stigmatizaţi şi compromişi, încât să nu mai constituie un pericol pentru regimul comunist.
În acest scop deţinuţii asupra cărora urma să se acţioneze, au fost concentraţi după apartenenţă politică şi origine socială, în trei mari închisori: Aiud, Gherla şi Botoşani. Nu ştiu cum a decurs acţiunea de reeducare în celelalte închisori, dar deţinuţilor de la Aiud li s-a acordat, din acest punct de vedere, o atenţie specială, deoarece aici erau întemniţaţi cei mai înverşunaţi adversari ai comunismului, în marea lor majoritate intelectuali.
La Aiud, pregătirea acestei acţiuni a început încă din vara anului 1958 prin schimbarea conducerii închisorii. Atunci, celebrul Coler a fost înlocuit cu, nu mai puţin celebrul (tot) colonel Gheorghe Crăciun. Această schimbare nu a fost făcută întâmplător, ci a fost extrem de bine gândită, deoarece colonelul Crăciun era persoana cea mai indicată pentru ducerea la bun sfârşit a acţiunii ce se pregătea.
(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)

Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/643-declansarea-ultimei-reeducari-anul-1962

Orașul unde cuplurile trăiesc separat

Orașul unde cuplurile trăiesc separat

În jurul lacului Lugu, situat în munții Himalaya, între provinciile chineze Yunnan și Sichuan, trăiește o comunitate cu o structură familială nemaiîntâlnită. Cultura locală Mouso are la bază căsătoriile libere: practic, cuplurile nu trăiesc împreună, iar femeile sunt cele care-i invită pe bărbați să petreacă noaptea împreună. Comunitatea este adesea calificată drept o comunitate poligamă. Cu toate acestea, chiar dacă femeile își pot schimba partenerii, majoritatea dintre ele au relații de lungă durată sau chiar pe viață cu un singur bărbat. Aici, femeile rămân în casa unde s-au născut, iar copiii sunt crescuți de familia maternă. Bărbații nu au nicio responsabilitate în legătură cu proprii lor copii, dar contribuie la creșterea copiilor rudelor lor de sex feminin.

Sursa:http://incredibilia.ro/atat-de-bizare-incat-par-imposibile-5-societati-care-socheaza/

Zodia Taurului *Zodiac in versuri

Zodia Taurului

*Zodiac in versuri

Sunt născuţi venusieni
Nicidecum aerieni,
Conştiincioşi şi meşteri fauri
Cei ce-n zodiac sunt Tauri.

Sunt artişti, asta e cert
Şe ştie că au talent ,
Dar cum nu-s zodii perfecte
Au şi ei nişte defecte.

Le plac banii şi averea,
Bunuri multe şi mâncarea
Un vin bun dacă se poate,
Confort mult şi…cam de toate.

Cert…sunt materialişti
Dar şi foarte realişti,
Devin încăpăţânaţi
Când sunt foarte motivaţi.

Senzuali şi cam geloşi
Paşnici şi armonioşi,
Nu le plac conflictele
Dar de fel nici riscurile.

Unii sunt foarte pasivi
Devenind chiar egoişti,
Ba mai rău şi imorali,
Alţii doar superficiali.

Le place tot ce-i frumos
Guvernator le e Venus,
Cu înclinaţii spre arte,
Au talente apreciate.

De asemeni sunt şi darnici
Şi atunci nu-s deloc făţarnici,
Celor dragi le-oferă daruri
Dar la rându-le vor cadouri.

În natură, numai ei,
Se simt ca şi nişte zei,
Tot ce-i linişte, verdeaţă
Pentru ei înseamnă viaţă.

Orasul subteran din Australia

Orașul subteran din Australia

Orașul Coober Pedy din sudul Australia, cu o populație de 1.700 de locuitori, s-a refugiat în subteran din cauza condițiilor meteo din zonă. În ianuarie (atunci când e vară în Emisfera Sudică), temperaturile de aici urcă până la 47 de grade, iar din cauza climei oamenii au ales să trăiască altfel decât restul lumii. Majoritatea celor din Coober Pedy muncesc în mina de opal din apropiere, așa că nu este atât de surprinzător că au ales să-și petreacă viața în subteran. Conform website-ului orașului, viața sub pământ nu este rea deloc: oamenii și-au construit case confortabile, unele dintre ele de peste 450 de metri pătrați, iar temperatura nu depășește niciodată 25°C.

Sursa:http://incredibilia.ro/atat-de-bizare-incat-par-imposibile-5-societati-care-socheaza/