Spiritul vivace

Spiritul vivace
de  Boris Marian


Spirit vivace, placat pe antenă, 
Mesaj depărtărilor, duhul înalt, 
Viața nu trece fără-o migrenă,
 Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar și la metru, 
Pace, războaie, sărim peste cai, 
Unii se roagă Sfântului Petru, 
Iar Hammurabi vine din rai. 
Iubita e liberă, eu sunt libertul, 
Ce o dorește, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul, 
Sunt în ospiciu, încă aștept.

Eu sunt cel ce mă înfățișez, 
Poate că nu am existat vreodată, 
Prea efemer, prea bavarez, 
Cu un contur de inimă brodată,
 suntem coautori ai propriei vieți,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul, 
în mine dorm străbuni, dimineți, 
în vise eu îți trimit buchetul, 
îi iei, mâna ta-i ca un fulg
ȘI TOATE TREC ȘI CURG…

Ar trebui să nu mai scriu nimic, 
Atlet în comitete și comiții,
Academia, Premiul Nobel, un fistic, 
Pe care îl primești. Ambiții? 
Dar scriu, exist și scriu mereu, 
Crezând că sunt egal cu Dumnezeu, 
Mă-nhață infirmierii și mă duc
Într-o celulă cu Quijote și un cuc.
Acolo noi vom spune ce și cum, 
Iar moartea va veni c-un glonț dum-dum.

Greoaie, duminica se târâie prin nori
De sânge, clopotul, clocotul în sine, 
Ne bucură zgomotul lacătelor căzute, 
Le vom înlocui cu muște multe.
Sălbăticia se naște în vis, 
Fumul râde, umbrele se ascund
În blana pisicii cu cap rotund, 
Mândru trece Quijote pe un cal de lemn, 
DADADADADADADADADA, 
LEMNUL SE TÂNGUIE, 
Iar femeia îl iubea pe Sancho.

BORIS MARIAN