
de Emilia Danescu
De când pixu-ai reparat,
Mulţam fain, pot să semnez,
Mă dădui chiar jos din pat,
Iat’-acuma şi postez.
Toată ziua scriu de zor,
Versuri, texte, poezii...
Nu mai am timp nici să mor,
Scriitoare sunt, să ştii!
Pixul tău cel talentat,
Dacă-l ţin cu bila-n jos
Scrie singur ne’ncetat...
Mâzgăleşte-aşa frumos!
Dac’-o ţine-o tot aşa,
Mă gândesc, zău, serios,
În curând voi publica
Un volum elogios,
La adresa ta, măi frate,
Că-mi dăduşi din nou putere
Şi îmi eşti acum confrate...
Mai mult, ce aş putea cere?
Poezia parodiată: „Pixul meu”
"Pixul meu, cam vechi sǎracu’
Pastǎ încǎ mai avea,
Iar talent, avea cu sacu’
Foarte bine le scria,
Da’ sǎ vezi ce s-a-ntâmplat :
Într-o noapte, dracu’ ştie,
Unei babe i l-am dat
Sǎ semneze o hârtie,
Baba l-a luat frumos,
Da’ de scris nu a mai vrut,
Cǎ l-a luat cu susu-n jos
Şi biluţa i-a pierdut,
A suflat în el, l-a-ncins,
I-a dat palme, l-a frecat,
Pixul meu era decis :
De semnat nu a semnat (!)
De când pixu-am reparat,
Pastǎ e, biluţǎ are,
De babǎ n-am mai scǎpat,
Este mare…scriitoare!"