La piata

La piata
de Emilia Danescu

Poemul, de cum îl citii
La piaţă mă şi repezii
Să ca’t frate, silicoane
Dar găsii numa' baloane!
Nu era nici conopidă,
Mă simţii aşa stupidă!
La coadă stătui degeaba
Se golise iar taraba...
Mă întâlnii şi cu Gigel
Stătea la bârfă cu Ionel
Despicând problema-n doi:
Cum s’ fac rost de Euroi?
Piaţa-i ochi de trufandale!

Dar n-au vere, nici sandale,
Ce să facă ei cu ele?
Au nevoie de lovele...
Cea mai „tare-i” Coana Lina
Face treabă cu smochina...

Deci acum, în încheiere
Măi, cinstite pioniere
Te poftim acilea-n piaţă
Să vezi şi tu, d’-asta-i viaţă!

Replică la „Anti-poezie” ("La piaţa care-a răsărit")

S-a dus ieri Leana-n piaţă cu Gigel
Ea după morcovi, el după pătrunjel
Mă uit printre tarabe, văd pe Ion săracul
Îşi cumpărase ditai păstârnacul.

Era o coadă mare de cucoane
Căzuse preţul iar la silicoane
O văd pe vara Safta, ea timida
Pusese pe tarabă ditai conopida.

Îl văd pe Nae-al Vetii, era cu doi băieţi
Departe pe alee… îşi luase castraveţi
Era întâi sau începutul lunii
S-a hotărât să-şi ia de ale gurii.

O văd pe Lina, draga de vecina
Venită din Ankara, îşi vindea smochina
E bunăstare mare de când cu Uniunea
Şi piaţa este plină, nu cred, dar văd minunea.