H2O

H2O
de Valeriu Cercel

Cine gândea, din şase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani ‘nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane ?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte !

De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
Să-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării şi Marghioale…
Ca lacrima, ce apă cristalină
Şi nu dădeam pe ea două parale (!)

Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colţ văd, din greşeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală (?!)
De-abia-nvăţat cu ea de la ciuşmea
Ca emigrant pe-atunci în capitală,

Cu etichetă, firmă serioasă,
Trag eu un gât, o scald printre papile,
Produs interesant, la gust apoasă
Şi proaspăta, avea doar şapte zile,
Iar într-o parte,-o listă curioasă
Cu chestii la fel de inutile :

Grăsimi, zero la sută, proteine,
Colesterol…erau la rând vreo zece,
Magneziu, calciu, fosfor, vitamine…
De niciun fel, să nu ni se aplece,
Şi important, cum se păstrează bine :
“La loc uscat, întunecos şi rece”

Însă mai jos, “Reţetă culinară”
Noroc că mi-a sărit atuncea-n în faţă !
Muream şi nu-nvăţam cum se prepară
Pentru un Scotch, un Wisky,-n astă viaţă,
Sau şpriţuleţ în zi caniculară,
Din apă....cubuleţele de gheaţă !