Unde esti tu ,Tepes doamne...

Unde eşti tu, Ţepeş doamne…
Valeriu Cercel

Unde eşti tu, Ţepeş doamne,
Ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două turme,
În zevzeci, şi derbedei?!

Dar când vii, Mărite domn,
Milă ai de-al tău popor…
Ia-i pe rând, noaptea prin somn,
Cu o bâtă şi-un topor;

Bâta, pentru ăi zevzeci
Şi pierduţi pe glia ta…
Să-i atingi unde sunt seci,
Până ce s-or deştepta,

Iar pe hoţi, corupţi, samsari,
Guvernanţi şi derbedei,
I-ai întâi pe cei mai mari,
Terminând cu ăi mai grei,

Şi loveşte-i…fără ură,
Cu toporul, cum tu ştii,
Doar aşa, la manichiură,
Nu-i scurta de scăfârlii,

După câte au ciordit,
Fă-te doamne că nu vezi,
Şi când dai, pe-orice bandit,
De labuţe să-l scurtezi,

Iar cumva de-ai să greşeşti,
Când ridici toporu-n sus,
Limba să le-o ciopârţeşti,
Pentru cât de nas ne-au dus…

Doar atât şi…fă-ţi pomană,
Iartă-i că suntem români,
Iar din cei care emană,
Mai buni n-avem alţi stăpâni,

Dar să vii tu, Ţepeş doamne,
Nu te-ntoarce iar din drum,
Cum făcuşi de-atâtea toamne,
Să ne dai ţeapă şi-acum!