
de eu si eu
(din seria „Povestiri din U.E.” -III- poveste veselă şi nu prea,de pe vremea când se potcoveau puricii, săracii, cu nouăzeci si nouă de ocale de griji, nevoi, taxe şi impozite).
Când geana de lumină prin pâclă s-a ivit
Şi din euforie Mioara s-a trezit,
O năpădi suspinul, pustiul ce-a aflat...
Din visul de mărire, de atunci, ce-a câştigat?
Supuşii cu ambiţii cumplit s-au nărăvit,
Iar cei făr’ de niciuna mai rău au nimerit.
De cei făr’de credinţă, mişei din tată-n fiu,
N-avea cum să se scape:-„ Aşa-s de când mă ştiu...
Azi toată moştenirea din veac e de vânzare
Şi haite fără număr ogrăzi-mi dau târcoale.
Din pravila străbună nimic n-a mai rămas.
...M-am străduit cu alţii să fiu mereu p’ un pas...
Când dorurile toate pe rând s-au irosit,
Credinţa şi dreptetea sunt greu de înplinit!”
-„Dar când vezi câinii casei că s-au sălbăticit?”
-„Scoţi paloşul din teacă,retezi şi ai isprăvit!
Aşa făcea tăicuţa,aşa-m să fac şi eu!
...Se desprimovăreză...Voia lui Dumnezeu...
Şi am să strâng gunoiul,ce-n ani l-am adunat
S-aprind focul pe seară...că-s fiică de-mpărat!
Ş-apoi la braţ cu UE am să mă plimb "zu schtrase",
Iar dacă nu v-o place, dati vina pe Gherase!...”