
de Ioan " Neala " NICA
Tu vrei sa ne vedem,dar eu sunt orb
Eu vreau ca sa ma simti dar tu esti ciunga
As vrea sa ma transform in negru corb
Blestemul povestilor sa nu ne-ajunga
Mie dor iubito de-al tau sarut
Langa sine,pe un terasament
Dar nu se poate ,caci stau in carje rezemat de pat
Iar tu impachetata-n pansament
In toata nebunia de spital
Cand vizitele sunt tot mai rare
O masa de operatii ni se pare un centru spatial
In care pentru doua clipe durerea moare.
In tot tumultul asta de durere
Cu strigatele catre cer
Cei necajiti implora si ne -ndeamna
Sa ne privim prin ochii lui Homer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu