De ti-ar spune poarta ta

Sa mori de RAS...!

De ti-ar spune poarta ta
de Valeriu Cercel

De-ar fi să-ți spună poarta ta
De câte ori am plans la ea,
Ochi, tu m-ai privi mirată 
Că era veșnic descuiată (!)

Azi eu atâta o uram, 
Să o dărâm dacă puteam,
S-o ard în foc, s-ajungă scrum,
S-o calce carele pe drum,

Torent s-o ia, către câmpie,
Să mă trezesc, ce bucurie !
Măcar pe prispa casei tale,
Dar poarta îmi ședea în cale 

Da-ți amintești ? Era-ntr-o luni
Când ne-am jucat ca doi nebuni
Din gard, atunci, exasperat,
O șipcă-am rupt și am intrat. 

Asta, în ultima instanță 
Nu ajungeam nicicum la clanță !