Buricii Pamantului

Buricii Pamantului
de Valeriu Cercel

De privim napoi un pic 
Nu departe, în trecut,
Mulți pe lume s-au crezut
Ai Pământului buric ;

Indivizi precum vă zic
Sunt și azi, gălăgioși,
Cu tupeu și arțăgoși,
Cam atât și mai nimic ;

Hei ! acuma, un œburic, 
Mare lucru ! fugi de el,
Stai de-o parte frumușel,
Lasă-l de se dă birlic !...

Ca să-l recunoști, e mic,
Mare-i place să se dea
Când al dracu, piază rea 
Te calcă pe arpagic,

Precum un cocoș voinic
Printre noi se unflă-n piept,
Cam ca oaia de deștept
Sub tulei fiind un ciric, 

Iar de are vreun amic,
Păi atunci e vai de noi !
Căci mănâncă amândoi
Cu același tiriplic 

 am dat peste-un œ buric
Făr să vreau, la un veceu, 
Curios, deh ! ochiul meu,
Neneee !!!...eu am ombilic !

Valeriu Cercel