Musca

Musca
de Valeriu Cercel

Nu vreau să produc stupoare,
Nici s-ajung iar de poveste :
Musca, pentru mine este
Cea mai proastă zburătoare ;
N-am nimica personal
Chiar de este vreunul, frate,
Care intră și se zbate
azi vreo balegă de cal,

Sau așa cum zice-o vorbă,
Precum dumneaei, în grabă,
Doar ca să se ăle-n treabă
Se amestecă în ciorbă,

azi apoi, privind la fapte,
Că pot face-o epopee (!)
Făra să aibe vreo idee
Cade-aiurea și în lapte,

azi insă treaba cea mai rea,
De consider musca bleagă,
Când mi-e lumea a dragă
Pică proasta-n țuica mea,

Chiar când trag un păhărel,
Nu-i scot vorbe, numa zic,
Cicătelea mi-e amic (?!)
Mă trezesc, așa, cu el.

Iar acum, n-i mare sculă,
D-aia nici n-am să vi-l spui,
Sper și io ca dumnealui
Poate-o simte pe căciulă !....