Asteptind iarna

Asteptind iarna 
de Adnas

Ce dacă vine iarna, iubirea mea nomadă,
ce dacă toamna asta s-a dus, parcă n-a fost.
ninsori la mine-n suflet, de-au început să cadă
e clar că minţi, iubito, iar eu te cred. De prost!

Şi-am să te iert şi astăzi, că mi-e iertarea-n sînge,
şi-am să te iert şi mîine, ştiind că vei pleca.
eu, cum spuneam, iubito, doar voi ofta şi-oi plînge
în trei sonete şecspir, traduse-n cinstea ta.

Şi-ai să mă uiţi rebelo, şi-ai să mă uiţi - cu zile!
cum nopţi, precum un fraier, privind în gol, te-aştept.
dar respirînd pe votcă, am să-mi înalţ azile
să-mi scriu patalamaua - să mă proclam poet,
şi-atunci, aşteptînd iarna, iubirea mea nomadă,
să-mi incalzească patul, iubiri o să-mi tot cadă.

(publicata si sub pseudonim G.T.-08.12.2008)