Enigma

Enigma
de Valeriu Cercel

Nu îmi amintesc vreodat’,
Chiar şi când am fost cinstit, 
De la cârciumă, din sat, 
Să nu plec dezamăgit ;

Stând în jur la un trăscău, 
Mai aud o veste rea,
Care…şi nu-i lucru rău,
Până-n zori să uit de ea,

Însă ce mi-a zis asear’,
Şi băurăm numai vin,
Popa Ghiţă, om cu har,
Nu pot, nene, să-mi revin !?

Doar ieşind, cum vă spusei,
Către casă temerar,
Afumat, c-am obicei
Să fumez la un pahar,

Mă împiedic, pe sub pod
Cum urcam şanţu’ la deal
Suduind şi plin de glod, 
De…prea sfântul, personal,

“Săru-mâna”- io pios,
Da’ el, dup-un lung oftat,
Cum privea la mine-n jos
Zise făr’ să-l fi-ntrebat :

“Mă Ioane, eşti om bun,
Însă, după cum prevăd,
Mă-nţelegi ce vreau să-ţi spun…
Io, în rai, n-am să te văd”,

Că, nu mă mai liniştesc
Şi sunt tare abătut… 
De asear’ mă tot gândesc
Ce păcat o fi făcut ?!