Sufletul reprezinta inconstientul la marele psihanalist Jung

Niciun psihanalist, fara indoiala, nu a surprins cu atata claritate legaturile dintre disciplina sa si esoterism precum Carl Gustav Jung (1875-1961). Intreaga sa opera este orientata spre elucidarea aspiratiei religioase a sufletului. Doua elemente o demonstreaza fara ambiguitate. Unul este afirmatia enuntata in primele pagini din “Psihologie si alchimie”: “Sufletul are in mod firesc o functie religioasa.” Celalalt este faptul ca studiul sau despre “Viata simbolica” este precedat de “Sapte invataturi adresate mortilor” apartinand lui Basilide, celebru gnostic alexandrin din secolul al II-lea.
Jung este considerat a fi marele continuator modern al esoterismului si nenumaratele sale observatii despre alchimie si gnoza au adancit intelegerea lor si au permis ca filozofiile lor sa fie permanent actuale. Iata un fragment din opera sa, “Viata simbolica”:
“Unii [...] pleaca de la ideea preconceputa ca inconstientul este ceva mai mult sau mai putin ingrozitor si arhaic de care ar trebui sa ne debarasam. Ideea este insa in contradictie cu experienta. Inconstientul este aidoma naturii: neutru. Daca el este distructiv pe de o parte, de cealalta este constructiv. El este izvorul tuturor relelor posibile si in acelasi timp matricea tuturor experientelor divinului si – oricat de paradoxal ar parea – el este cel care a produs constiinta si care continua s-o produca. O atare afirmatie nu inseamna ca izvorul este cel care creeaza apa, ca apa este produsa in locul precis unde vedem ca tasneste izvorul. Apa urca din adancimile muntelui, pe cai ascunse, ca sa ajunga la lumina zilei. Cand spun „iata izvorul”, vreau sa spun cu aceasta pur si simplu locul unde apa se iveste in fata privirii. Aceasta metafora cu apa exprima intr-un mod destul de corect natura si importanta inconstientului. [...]
De regula, o entitate metafizica nu intra in legatura cu noi prin telefon. Ea se transmite fiintei umane prin intermediul sufletului, cu alte cuvinte, din inconstientul sau. Sau mai degraba de la baza transcendentala, „psihoida”, a acestuia. Daca depreciem inconstientul, blocam canalele prin care curge acqua gratiae, dar cu aceasta metoda nu-l prindem pe diavol in mod sigur. Intr-adevar, meseria lui este tocmai aceea de a crea obstacole.
[...] Dat fiind ca expresiile inconstientului sunt in general ambivalente sau chiar echivoce („infricosator lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului celui viu” [Sfantul Pavel, Epistola catre evrei, X, 311]), fermitatea si discernamantul au o importanta extrema. Vedem acest lucru intr-un mod deosebit de clar in desfasurarea procesului de individuare, cand trebuie sa-l impiedicam pe pacient fie sa respinga orbeste datele inconstientului, fie sa i se supuna fara niciun spirit critic. (De ce Iacob trebuie sa lupte impotriva ingerului Domnului? Pentru ca ingerul l-ar omori daca el nu si-ar apara viata.) Nu ar mai exista niciun fel de evolutie, ci numai o moarte mizerabila intr-un pustiu uscat, daca noi am crede ca putem stapani inconstientul cu rationalismul nostru arbitrar.”
Acest text evoca imediat folosirea drogurilor sacre in multe religii antice, datorita carora participantii si initiatii isi intrerupeau constienta pentru a ajunge la inconstient.


Sursa:http://www.almeea.ro/sufletul-reprezinta-inconstientul-la-marele-psihanalist-jung/