Resemnare
de Valeriu Cercel
Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când şcoli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înţeles:
De câte ori era gâlceavă între inşi,
Ăl mai inteligent, ţăran, cioban la oi,
Pân’ ce se ajungea la gulere de-aprinşi,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,
Şi-apoi, el îşi vedea, savanţii spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă şi respect
Şi pentru el, ca om, şi pentru Dumnezeu…
De-a dreptul anormal oricărui intelect,
Văzând iluştrii azi, toţi intelectuali,
De câte ori apar discuţii pentr-un fleac,
Cum sar la beregăţi, chiar de nu sunt rivali,
Făr ‘ a găsi, de fel, conflictului un leac,
Şi-n plus…neobrăzaţi, trufaşi, impertinenţi,
Dar…ce s-o mai lungim, rămâne între noi…
Demult s-au dus acei ţărani inteligenţi,
Cu jenă şi respect, făcând pasul napoi!
Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când şcoli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înţeles:
De câte ori era gâlceavă între inşi,
Ăl mai inteligent, ţăran, cioban la oi,
Pân’ ce se ajungea la gulere de-aprinşi,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,
Şi-apoi, el îşi vedea, savanţii spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă şi respect
Şi pentru el, ca om, şi pentru Dumnezeu…
De-a dreptul anormal oricărui intelect,
Văzând iluştrii azi, toţi intelectuali,
De câte ori apar discuţii pentr-un fleac,
Cum sar la beregăţi, chiar de nu sunt rivali,
Făr ‘ a găsi, de fel, conflictului un leac,
Şi-n plus…neobrăzaţi, trufaşi, impertinenţi,
Dar…ce s-o mai lungim, rămâne între noi…
Demult s-au dus acei ţărani inteligenţi,
Cu jenă şi respect, făcând pasul napoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu