Democratie romaneasca

Democratie romaneasca

de Valeriu Cercel

Cum înţeleg democraţia
Şi o aplic, bine’nţeles,
Ca orişicare-n România,
Sunt fericit, căci, mai ales,

Am dreptu-n public să înjur,
Să huiduiesc pe cine vreau,
Şi fără să mă doară-n şnur,
Sunt liber să vorbesc pe şleau,

De aia greu mi-e să accept,
Şi implicit mă şifonez,
Când îmi dictează vr’un deştept,
Cu cine treb’e să votez;

Eram la rând, tot discutând,
La compensate, natural,
Ca pe la prânz, sare-un bolând
Din opoziţie, normal,

Zicând, al dracului falit,
Auzi la el, cu gând curat !
De vreau un trai mai fericit
Şi-o pensie, la fel, de stat,

Să nu cumva, ştampila mea,
S-o pun pe vreun gargaragiu,
Pe-un mincinos, corupt, lichea,
Precum sunt hoţii care-i ştiu…

Să nu votez un derbedeu
Cu facultate, doctorat,
Cum am, de fapt, vr’o trei şi eu,
Dar fără bacalaureat,

Iar de mai are şi dosar,
La el nici să nu mai gândesc,
De-i pentru şpagă, mită, dar,
Cum dau şi eu când nu primesc…

Că…după cum io înţeleg…
Nu sunt nici prost, nici fraier, deh !
Să-mi spuna el pe cin’ s-aleg ?!
Păi…asta-i dictatură, bre !