Studentul

Studentul

Îi păru că-i miez de noapte
Când privi cu greu afară,
Chiar de era ora şapte,
El crezu că-i abia seară.

Nu putu să-şi amintească
Unde-a fost şi ce-a făcut.
Un coleg vru să-i vorbească,
Dar că lui nu i-a plăcut.

– Lasă-mă şi tu în pace!,
Că oricum nu am ce face,
Înţeleg că am greşit,
Că doar nu sunt nesimţit.

Se izbi înspre căldare,
Cu nesaţ bea-ntruna apă,
După câteva pahare,
Vesel ziua vru să-nceapă.

– Ce, de-acum te-ai deşteptat!
Sau poate neică-ai uitat
Că astăzi avem examen,
Îl zise un bun prieten.

– Ia să nu-ţi faci tu griji mari,
Cât mai am nişte dolari,
O să vezi acum, bădiţă,
Cum aduc bună notiţă.

Şi ieşind pe uşă-afară
Se-ndreptă spre facultate,
Să nu vii ca şi aseară,
C-o păţeşti, la sigur, frate.

poezie satirică de Anatolie Cărbune (5 octombrie 2009)