Ruga ce mare (descantec popular romanesc)

Ruga cé mare

P’ângă marginé mării
Este-o beserică naltă şî-ncoronată.
Acolo Măicuţa Sfântă se roagă.
De câţ o gân(d)it,
Tăţ o vinit,
Pe câţ i-o cotat,
Pe tăţ i-o aflat,
Numa pe Fiu Ei cel Sfânt şî dulce
Nu l-o aflat.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat,
Pe cale, pe cărare ş-o alergat.
Se-ntălniră cu Sfântu Ioan Botezătoru:
- Bună zua, Sfinte Ioane!
- Sănătate bună. Măicuţă Sfântă!
-Da’ n-ai văzut, n-ai auzit
De Fiu meu cel dulce şî Sfânt?
- O, Măicuţă Sfântă, io nu L-am văzut
Şî, de L-am văzut,
Nu L-am cunoscut.
- Fiu Sfânt îi cunoscut
Că-i cu haină mohorâtă,
Lungă şî largă,
Pe din jos îi cu stele mânânţele,
Cu două lucefărele,
În faţă-i Sfântu Soare,
În spate-i Sfânta Lună.
-O, Măicuţă Sfântă!
N-am văzut, n-am auzît
Nici pe faţă de pământ!
Măicuţa Sfântă s-o supărat,
Pe cale, pe cărare ş-o alergat,
La beserică albă s-o băgat,
Lui Dumnezău s-o rugat.
De câţ o gânit,
Tăţ o vinit,
Pe câţ i-o cotat,
Pe tăţ i-o aflat,
Numa pe Fiu Ei cel Sfânt şî dulce
Nu L-o aflat.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat,
Pe cale, pe cărare ş-o alergat.
Pe unde mergé
Lacrămnile curgé
Mari ca bobu,
Grele ca sarea.
Măicuţa Sfântă se-ntălniră
Cu Sfântu Ioan Botezătoru:
- Da’ n-ai văzut, n-ai auzît
De Fiu Meu cel dulce şî Sfânt?
- O, Măicuţă Sfântă,
Ba eu L-am văzut,
Da’ io unde L-am văzut
Mnie bine nu mni-o părut:
În cetatea Rusalimului -
Reste(g)nit,
Btjocorit,
Zdiciuit şî pălmuit.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat
Şî din gură-o cuvântat:
- Uscaţi-vă, dealuri!
Săcaţi-vă, văi!
Şî zâsără Sfântu Ioan:
- De-a fi aşé
Păstă-on ceas de vreme ptere tată lumé.
Măicuţa Sfântă iară s-o-ntors
Şî iară o zâs:
- Arâduiţî-vă, văi!
Înverzâţi-vă, dealuri!
Şî zâsără Sfântu Ioan:
- O, Măicuţă Sfântă!
Du-te Ia râu Iordanului
Şî acolo spală-Te
Şî Iui Dumnezău roagă-Te!
Măicuţa Sfântă aşé o făcut:
Haină neagră o ţâpat.
Alta albă o luat,
La râu Iordanului ş-o alergat
Cu două mironosâţă,
Una de-a stânga,
Una de-a dreapta.
Cé de-a stânga o zâs: “Hristos a înviat!”
Cé de-a dreapta o zâs: .
“Adevărat c-a înviat!”,
Apă cu mâna dreaptă o luat
Şî pe faţă s-o spălat
Şî lui Dumnezău s-o rugat.
S-o uitat spre răsărit
Ş-o văzut vinind
Pe nimica nu-călcând,
De nimica ne-ţânând.
Fiu Sfânt o vinit,
Când o vinit
În  braţă la Măicuţa Sfântă s-o tomnit:
Tăt rănos,
Tăt bubos,
Tăt batjocorit,
Tăt zdiciuit şî pălmuit.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat
Şî din gură o cuvântat:
- O, predulce Fiu Mneu,
Pe cum ai avut putere,
Aşé ai avut şî avere,
Pân’ ce n-ai luat tunu să tui,
Fulgeru să fulgeri,
Trăznetu să trăzneşti?
- O, predulce Maica Mé
Când ai gândit,
Atunci ai păcătuit!
Că de am vut lua tunu să tui,
Fulgeru să fulger,
Trăznetu să trăznesc,
N-am mai vut auzî
Glăsurele
De păsărele,
Nici şuierele
După plugurele,
Nici nu ş-ar fi cotat
Vaca de viţălu ii,
Nici uaie de mnelu ii,
Nici maica de fiu ii.
O, predulce Maica Mé!
Cine-n lume s-ar afla
Să zâcă rugăciunea asta,
La anu, la jumătate,
La lună, la săptămână,
În tătă zâua o dată,
De mâna dreaptă lua-l-aş,
În rai cu îngerii băga-l-aş.
Acolo să locuiască
Şî să moştenească;
Acolo-s mesăle-ntinsă,
Paturile-s aşternute,
Pomii-s înfloriţ,
P-a aceluia samă gătiţ.

Sursa:http://freebird.ro/2010/11/17/ruga-ce-mare-–-descantec-popular-romanesc/