Bisericutele

Bisericuţele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiţi
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriţi
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-aşa hai-hui
Şi astfel şi românul are
Astăzi bisericuţa lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuţe
Şi ne jucăm de-a huţa, huţa
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuţa
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalţii clerici
Niciunul din bisericuţă
Nu este uşă de biserici
Si-această-ncrâncenată luptă
Bătaia-aceasta dintre clanuri
Nu e din raiul verde ruptă
Ci e din iadul cu cancanuri

Şi apăsat de griji săracul
Şi de puterile-i slăbuţe
Se face frate şi cu dracul
Votând şi el... bisericuţe!
Acolo toţi sunt mână-n mână
Însă doar unul este bossul
Care în patria română
Va apuca Puterea! Osul!

Şi după el în sus va trage
Cum trage calul o căruţă
Şi îngeri dar şi hodoroage
C-aşa-i într-o bisericuţă
Şi strigă-nspăimântaţi creştinii
Dar strigă chiar şi cel ateu
Că de un timp încoaci românii
L-au speriat pe Dumnezeu
Că-şi investesc toti părăluţa
În câte-un fel de liturghie
Spre a-şi urca bisericuţa
În deal, sus, la Mitropolie
Unde se luptă pân-la unul
Precum în cer şi pe Pamânt
Dar foarte deseori niciunul
Nici altul n-au nimica sfânt!

Şi-astfel jucându-se de-a huţa
Ei fac întâi o parohie
Ca în final bisericuţa
S-ajungă o patriarhie
Dar cine ajunge-n frunte- anume
Cine se crede Dumnezeu
Nu vrem să pomenim un nume
Că-s pomenite mai mereu

Cum trage calul o căruţă
Se trag în sus toţi mână-n mână
Si astfel o bisericuţă
Conduce patria română

poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudăţeniilor" (1996)