Cugetari din timpul vietii

Cugetari din timpul vietii

Emil Cioran

Am hotarat sa nu mai dau vina pe minede cand am observat
ca sfarsesc intotdeauna prin a semana cu ultimul meu dusman

                           * * *

Cate odata ma simt strain ,mai ales de mine incercand sa-mi gasesc granitele
sentimentale si pe care nu le aflu in intregime poate datorita irascibilitatii ,
sau poate temperamentului

                          * * *

Cearta mea cu Dumnezeu ,o consider o criza religioasa ,sau poate o ratacire
de moment,pentru ca procesul deschis intre OM-LUME- DUMNEZEU,
este un cosmar interminabilsi totusi reductibil unei singure sintagme :SINUCIDERE PARTIALA

                         * * *

Dupa ani si ani ma intalnesc cu mine si
consider ca nu-mi mai sunt prieten

                        * * *

Daca iti depasesti limiteleesti pedepsit,
iar daca nu ti le depasesti ,nu est OM

                       * * * 

Eu cred ca nu sta in puterea niciunui OM si a niciunui sfant sa se plimbe singur
si fara convingeri ,printre adevaruri,consider ca nu exista pilule pentru eliberare
de ura contra vietii,contra omenirii,eu numindu-le SINUCIDERI AMANATE

                     * * *

In momentul de fata haosul insoteste orice creatie omeneasca lipsita de puterea
de a rivaliza in suprimarea dezordinii universale cu ordinea divina,pe care 
nu o recunosc.Atata timp cat omul va fi hartuit de ideea obsedanta a pacatului ,ramane o fiinta condamnata.
Crestinismul nu trebuia sa ne faca mai nefericiti si sa ne dea mai multe iluzii intr-o cadere mai mare
.In final constat ca nu este placut sa fi crestin.Intre o copilarie fericita si o batranete linistita se afla O ETAPA A DURERII

                     * * *

Am vrut sa ma mantui .Si toate credintele muritorilor mi-au cerut lepadarea de mine .
De la Vede,prin Budha si Cristos ,n-am descoperit decat vrajmasi ai necesitatii mele
Mi-am oferit salvarea in absenta mea ,cu totii mi-au cerut sa ma lipsesc de mine.
Sa fiu ei sau Dumnezeul lor ,sa fiu anonim in nimic ,cand mandria imi voia numele
si in NEANT.Religiile vor sa nivele felurimea sa suprime individuatia .
Sensul mantuirii e disparitia pronumelui.Religiile ,in urma lor impotriva a tot ce-i
noblete ,onoare si patima ,au infectat sufletele de lasitate,le-au despuiat de 
freamate noi,de continuturi vijelioase.In nimic n-au o functie sau un moment ce defineste 
viata noastra in pragul inexistentei,Dumnezeu fiind existenta inexistentei.Dumneseu este
expresia pozitiva a nimicului .Cine nu-l poate iubi pana la absurd n-are nici un rost
sa se mai incurce cu el.Este imposibil de a-l iubi pe Dumnezeu altcumva decat urandu-l!

                       * * *

Nu pot sa ma impac cu mine ,cu ceilalti ,cu lucrurilr .Si nici cu Dumnezeu.Cu el in nici un fel .Sa stau natang 
adorator in bratele lui reci? Dar n-am nevoie de un culcus de oase ostenite.Pe spinii acestei lumi ma
odihnesc mai bine si cand ma infierbant devin si eu un spin in trupul ziditorului.

Culegera cugetarilor :Ioan "Neala" ACIN