S E N S
de Ernest BERNEA
Omul trăeşte uneori fără să-şi dea seama. In lucrul acesta nu ar sta nimic rău, dacă viata lui s'ar desfăşura în chip firesc numai spre bine. Omul de azi este o fiintă potrivnică, întoarsă; în acest caz e rău că trăeşte fără să-şi dea seama.
Viata e luptă şi îndemn; ea poate fi povară sau bucurie, după cum e ură sau dragoste, moarte sau creatie. Din aceste virtualităti, din libertate se desprinde sensul tragic al activitătii noastre. Omul este o fiintă tragică, interiorizată; el trebue să lupte, să-şi facă datoria, să-şi împlinească legea lui de om, să trăiască de plin, cu voluptate. Necunoscutele vietii sale nu trebue să-l degradeze ci dimpotrivă să-l înalte, nu trebue să-l deprime ci să-l întărească. Necunoscutele destinului său îl fac o făptură tragică. Tragedia, drama lăuntrică nu trebue să fie însă isvor de amărăciune şi moarte ci isvor de bucurie şi creatie. Viata este libertate, e joc ascuns de forme şi întelesuri, este creatie. Viata e cursa în care cad cei întunecati. Viata este întrecere în joc şi frumusete pentru cei buni. Omul trebue să-şi filtreze zările. Omul, omul adevărat, trăeşte în duh luminat, adică în adâncime, în sâmbure viu, trăeşte intens în ritmul cosmic, în dragoste şi îndemn.
Libertatea ne este dată ca o cale deschisă zărilor mari; o cale ce duce meşteşugit în zonele vrăjite şi autentice. Cucerirea vietii fireşti, a plinătătii ei, face să scalde în lumină şi să purifice făptura.
Gândurile bune, meditatiile şi cântecele sferelor superioare le aflăm în preajma naturii, a firii şi a tainelor ei. Dumnezeu e aproape ; îl simtim umblând, îl simtim în noi. Oamenii aleargă şi se ostenesc cu priviri întunecate şi frunti trudite caută "mai binele". Lupta lor e osândă, rătăcire, sinucidere în loc să fie bucurie şi creatie. Frumusetea le stă în preajmă pentrucă e pretutindeni. Ei n'o află. E atât de uşor să fii în ea, să simti cum te înoeşte până la cea din urmă picătură de suflet şi sânge. Numai să fii om; om făptură şi fată a lui Dumnezeu.
Trăire adâncă, îndemn, cântec, risipă de suflet. Să alungăm, să supunem tot ce este întunerec, ce este prilej de urît şi moarte. Destinul nostru duce la frumusete dacă fiinta noastră nu este vândută. Să cercetăm crinii şi să le aflăm esenta; să căutăm orizonturile largi şi limpezi. Să căutăm pajiştea lui Dumnezeu, unde sufletul se scutură de poveri, devine sprinten, cald şi blând. In pajiştea lui Dumnezeu ne descătuşăm de urît, de non-existentă şi ne înfrătim cu cerul.
Datorie şi bucurie: om care vede fata lui Dumnezeu. Credinta nouă, credintă totală, dragoste şi creatie. Astfel vine bucuria, ne câştigă; bucuria plină, multiplă şi înaltă.
Dacă în lume şi în viată este sens, este continut de jar şi jar de frumusete, este întors şi neuman acela care luptă împotriva vietii sau o ignoră. Viata trebue îndrumată; omul poate să rătăcească, poate să cadă în întunerec.
Viata este esentă, este tărie, este elan, este slavă. Viata este un dar din Dumnezeu. Să o iubim şi să ne purificăm trăind în tesătura ei luminată.
Viata noastră este o neîncetată creştere. Prin aceasta înseamnă ea omenie.
Ernest BERNEA
Lagărul Vaslui - Mai 1939
Sursa:miscarea.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu