Calea mea,calea norilor albi (metafizica)

Osho - Calea mea, calea norilor albi

 Meditatia Dinamica e o contradictie. Componenta dinamica presupune efort, un mare efort, efort absolut, iar meditatia presupune liniste, lipsa efortului, lipsa activitatii. Ii puteti spune o meditatie dialectica. Fiti atat de activi incat intreaga energie sa fie in miscare, nicio energie sa nu ramana statica in voi. Intreaga energie sa fie pusa in miscare, sa nu fie lasat nimic deoparte. Toate portiunile de energie inghetate se topesc, curg. Acum nu mai esti un lucru inghetat, ai devenit dinamic. Acum nu mai esti asemenea materiei, acum esti mai mult asemenea energiei. Nu mai esti material, ai devenit electric. Pune toata energia in activitate, in miscare.
 Cand totul se misca si ai devenit un ciclon, devino atent. Adu-ti aminte, fii constient – si in ciclonul acesta vei gasi deodata un centru care e absolut linistit. Acesta este centrul ciclonului. Acesta esti tu – tu, in divinitatea ta, ca un zeu.
 Peste tot in jurul tau e activitate. Corpul tau a devenit un ciclon activ – totul se misca repede, tot mai repede. Toate portiunile inghetate s-au topit, tu curgi. Ai devenit un vulcan, foc, electricitate. Dar chiar in centru, in mijlocul intregii miscari, exista un punct imobil, punctul calm. Punctului acestuia calm nu-i dai tu nastere. El este acolo, nu trebuie sa faci nimic in privinta lui. A fost intotdeauna acolo. El e insasi fiinta ta, insasi temelia fiintei tale. Este ceea ce hindusii au numit atman, sufletul. El e acolo, dar pana cand corpul tau, pana cand existenta ta materiala nu devine activa in totalitate, nu vei fi constient de el. Printr-o activitate totala, ceea ce este total inactiv va iesi in evidenta. Activitatea iti serveste drept contrast. Ea devine tabla neagra de scris, iar pe tabla aceasta se afla punctul alb; pe o tabla neagra, punctul alb devine vizibil pentru tine.
 Deci atunci cand corpul tau a devenit activ, dinamic, cand e tot o miscare, devii deodata constient de existenta unui punct nemiscat, absolut nemiscat – centrul imobil al intregii lumi aflate in miscare. La el se refera lipsa de efort. Nu trebuie depus nici un efort ca el sa existe. Nu necesita nici un efort, el se dezvaluie pur si simplu. Efort in ceea ce priveste periferia, nici un efort in ceea ce priveste centrul. Miscare la periferie, inactivitate absoluta in centru. Iar intre acestia doi...
 Lucrul acesta va fi putin dificil, fiindca s-ar putea sa te identifici cu centrul pe care hindusii l-au denumit atman, sufletul. Daca te identifici cu centrul care e nemiscat, din nou ai ales unul dintre cei doi. Din nou ai ales ceva si ai respins altceva.
 Orientalii au facut o descoperire foarte subtila: daca te identifici cu punctul nemiscat, nu-l vei cunoaste niciodata pe Dumnezeu; vei cunoaste sinele, dar nu-l vei cunoaste pe Dumnezeu. Si exista multe traditii, in special cea a jainistilor, care au devenit prea identificate cu sinele – drept urmare ele spun ca nu exista Dumnezeu, sinele este singurul Dumnezeu.
 Hindusii care au patruns intr-adevar in adancime spun despre punctul acesta nemiscat si despre activitatea aceasta de la periferie ca fie esti si una si alta, fie nu esti niciuna. Fie esti si una si alta, fie esti niciuna – ambele situatii inseamna acelasi lucru. Acestia sunt cei doi poli. Acestia sunt cei doi poli dialectici, teza si antiteza. Acestea sunt cele doua tarmuri, iar tu te afli undeva intre ele doua – nu esti nici miscarea, nici nemiscarea. Aceasta este transcendenta ultima. Aceasta este ceea ce numesc hindusii brahman.
Efort si absenta efortului, miscare si nemiscare, activitate si inactivitate, materie si suflet – acestea sunt tarmurile. Iar intre acestea doua curge invizibilul. Acela esti tu. Tattwamasi swetketu, spun Upanisadele. Ceea ce curge intre aceste doua tarmuri, ceea ce nu poate fi vazut, ceea ce este in realitate nimic mai mult decat un echilibru subtil intre acestea doua, acela esti tu."


Osho - Calea mea, calea norilor albi

Sursa:www.esoterism.ro