Vorbeste solul din Suceava

Vorbeste solul din Suceava
George Ionascu

Eu port cuvânt
din Ţara unde în mormânt
stă Cel ce-aice m'a trimis.
Nu am nicio poruncă 'n scris,
ci-al meu Stăpân şi Voievod
de veacuri îngropat în vis
şi în mănăstiresc prohod,
cu mare glas m'a rechemat
din lut, şi eu oştean plecat
al gândului Măriei Sale,
la Putna am venit s'ascult
îndurerata şi de mult
voievodala Sa chemare.

Al meu Stăpân
sub lespede cu slovă veche
a plâns tăcut o noapte 'ntreagă.
Şi nu puteam să mai rămân
cu plânsu'-acela în ureche,
că 'n el vorbia Moldova toată, -
plângeau cu el străvechi altare
şi toţi vitejii care-odată
râdeau şi se jucau cu moartea
să făurească-o Ţară mare.

Şi n'am mai aşteptat cuvânt
cu glas din veac şi din mormânt,
ci am venit să spun supus
că 'n munţi bucovineni e plâns
de Voievozi şi vechi oşteni
cu visul îngropat în vremi.

De-o să mai fiu
ales să port tristeţi domneşti
şi grea solie din sicriu,
voiu cere lui Ştefan cel Sfânt
un paloş cu-ascuţiş de vânt
din codrii noştri fără rouă,
să-l dau în mâini împărăteşti
ca să clădesc o Ţară nouă.
August 1937