BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

Acest blog a apartinut lui IOAN ''NEALA'' NICA care a murit in 1 Ianuarie 2020. Blog-ul va fi administrat in continuare de fratele sau George ''Sixray'' NICA

luni, 11 februarie 2013

Doua destine


Doua destine
de Nicolae Novac

Revista Scriitorilor Români, Nr. 22, Munchen,1985

 Ne mutaserăm de curând în noua noastră casă, când, într'o dimineată, o aud pe mama strigându-mă:
- Copile, vino sa-ti arăt ceva... O s'avem noroc în casa asta... Uite, îsi fac cuib sub streasină rândunelele... Să nu-l strici!... Si când vei avea si tu copiii tăi, sa-i înveti si pe ei la fel... Casa sub streasina căreia îsi fac cuib rândunelele, e binecuvântată de Dumnezeu!...
 În câteva zile, cuibul a fost gata. Si-au depus ouăle. Le-au clocit împreună, cu aleasă dragoste părintească... Au venit apoi puisorii... Au crescut prinzând pene si au fost instruiti în arta sborului de către cei doi părinti ai for...

 La sosirea toamnei, au plecat cu totii, spre alte orizonturi si tări mai calde, pentru a împlini ciclul ereditor.
Si, an de an, ciclul s'a repetat. Sosirea, odată cu primăvara si plecarea, odată cu toamna.
 Apoi, într'o primăvară, rândunelele de sub streasina casei părintesti, n'au mai venit si cuibul lor a rămas pustiu...
 - E târziu, zice mama, si rândunelele noastre n'au sosit încă... Or fi murit săracele de ele în cine stie ce tară străină ...
 In fiecare primăvară, când văd sosind păsările, mi-aduc aminte de rândunelele de sub streasina casei copilăriei si-mi zic: ca ele, o să sfârsesc si eu, într'o tară străină cu cerul sulitat de zgârie-nori...
 Două destine...
 ...Două rândunele... Si-un om...
 CEAS CU CUC
 S'a deschis portita ceasului de lemn, adus din Pădurea Neagra a Germaniei, sub Zgărie Norii Americii.
 Astept să iasă cucul, sa-mi cănte cât e ora... Astept în zadar. Cucul nu iese!...
 S'o fi pus in "grevă"? O fi murit?...
 Nu!... nu se poate. Cucii de lemn nu mor, ei vin pe lume morti din cutitul cioplitorului. Vocea le este falsă, pitigăiată, mecanică. Nici chiar cucii adevărati n'au suflet, căci de-ar avea nu si-ar pune ouăle in cuiburi străine - să le clocească alte mame iar pe pui sa-i hrănească alti tati.
 Stau in fata ceasului cu cuc si a portitei deschise si-i strig, ca pe vremea copilăriei mele bănătene din satul natal de pe malul Dunării:
 - Cucule, câti ani îmi dai? Dar cucul nu-mi răspunde. Să-mi fi sunat oare, ultimul ceas?
 Sa-mi fi sosit moartea?
 Ei bine, să vie! O astept sa-i frâng sperietoarea-i coasă! Odată si pentru totdeauna, ca să nu mai sperie pe altii în viitor...
 GHIOCEI
 Mi-au înflorit sub fereastră trei ghiocei, scotându-si clopoteii albi prin zăpada proaspăt căzută.
 Ii privesc cu duiosie, amintindu-mi că în fiecare an, cât a trăit, mama îmi trimitea de acasă, în scrisoarea ei, câte un ghiocel presat, din grădina casei noastre. Mi-i trimitea ca sa-mi dau pasă-mi-te si eu seama, fiul ei de peste mări si tări, că a sosit Primăvara, in tara'n care m'am născut... Si ochii mi se împăienjenesc de lacrimi...
 Plâng?...
Da, plâng si nu stiu de ce.

 Plâng pentru că nu-mi mai vine, ca în fiecare an, ghiocelul mamei?... Sau plâng pentru că nu-mi mai este dat să privesc ghioceii din grădina de acasă, din care mama rupea în fiecare an unul si mi-l trimitea, presat, în scrisoarea ei?...
 Străină străinătate: mâncate-or pustia!...
 M Ă T Ă N I I
 Soarele îsi sterse gura cu batista unui nor alb ca o petală de ghiocel. Apoi zâmbi florilor din grădină, sărutându-le cu raze de aur.
 Fascinat, priveam cum o albină îsi umplea pungile cu polen din cupola unui crin.
 Peste sat, băteau mătănii negre de clopote si mă întrebam: cine o mai fi murit!...
 - "Doamne, Doamne, umblă moartea cu coasa prin sat, ca hotlul printr un sat fără câini", mi-am zis in cele din urmă...
 Clopotele îsi încetară în sfârsit mătăaiilie negre si tăcerea coborî iarăsi. Grea ca o piatră de moară in repaos. Pesemne, clopotele îsi bătuseră singure glasul amar ca pelinul.
 Albina adormise îmbătată de parfumul dulce-otrăvitor al florii de crin. Sau, poate murise si de aceea bătuseră clopotele neagra lor melodie.
 NU! Pentru moartea albinelor nu se trag clopotele in dungă. Ele mor nejelite de limbă de clopot, ca si când n'ar fi făcute si ele de către acelasi Dumnezeu, care l-a făcut si pe OM!...
 SĂRUT-MÂNA, PRIMĂVARĂ!
 Bun venit, Primăvară!... Bun venit!...
 Mi-ai bătut la geam cu o rândunică si cu o ramură înflorită de măr, crescut dintr'o sământă trimisă de mama din tara pe care n'am să o mai văd niciodată... Tara nasterii, a copilăriei si a adolescentei mele bănătene...
 Sărut-mâna Primăvară... Sărut-mâna...
 La sânul tău îmi odihnesc azi capul de străin într'o lume străină.
 Fii binecuvântată Primăvară!... Din umbra Zgârie Norilor Americani, îti trimit astăzi, a românească salutare...
 NĂDEJDEA NOASTRĂ
 Spus'a Isus: "Cercetati scripturile, pentru că socotiti că în ele aveti viata vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine". (Ioan, 5:39)..."Si tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învătătura noastră, pentruca, prin răbdarea si mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde". (Romani, 15:4)... "Aceste lucruri... s'au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, si au fost scrise pentru învătătura noastră, peste care au venit sfârsiturile veacurilor" (Corinteni, 10:11)... "Astfel dar, fratilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă in Locul prea sfânt, pe calea cea nouă si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său; si fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credintă deplină, cu „inimă curată" si cu o "credintă deplină", de El, cel născut din Fecioara curată". (Evrei, 10:19-22).
Aceasta este si rămâne nădejdea noastră, a celor ce ne apropiem, cu o „inimă curată" si cu o ,,credintă deplină", de El, cel născut din Fecioara Maria, care s'a jertfit si a murit, răstignit pe cruce, între doi tâlhari, pentru a spăla cu sângele Lui, păcatele noastre, si a Inviat apoi, spre a ne asigura si nouă Invierea.

NICOLAE NOVAC
Revista Scriitorilor Români, Nr. 22, Munchen,1985
Sursa:miscarea.net

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu