Caine-i viata

Caine-i viata

Dumitru Malin

Câine-i viaţa, muşcă muşcă
Şi n-o poţi închide-n cuşcă
Nici s-o legi pe lanţ afară
Să n-o vezi trăgând să moară

Iar te-ntorci oftând în munte
Spre-amintirile-ţi cărunte
Munte negru, munte mut
L-ai pierdut şi te-a pierdut
Nu de azi şi nici de ieri
Ci de 60 şi de veri
Ba de 60 şi de toamne
Care vin să te condamne
La tristeţe şi la dor
Bată-le târziul lor!

Iar te-ntorci pe-o vale sură
Lâng-un nuc din bătătură
Lângă nişte pruni bătrâni
Ce te-ngână şi-i îngâni
De le spui despre ce-a fost
Ei dau foşnet fără rost
De le spui despre iubire
Ei foşnesc din amintire
Galbenele frunze-i dor
Bată-i tot târziul lor!

Iar te-ntorci spre-o casă mică
Ce şi-a-nchis ochii de sticlă
Ochii-nchişi, uşa-ncuiată
Putredă cenuşa-n vatră
Curtea-ntre urzici amare
Părăsire şi uitare
Praguri singure şi reci
N-ai îndemn să le mai treci

Câine-i viaţa, muşcă rău
Bat-o tot târziul său!