Vulpe sura toamna

Vulpe sura toamna
Dumitru Malin

Tivit cu umbre negre peste frunte
Orbit priveşte soarele din nori
Cum frunzele copacilor cărunte
Se cern peste-obosiţii trecători

Şi, doamne, numai ieri, cu ce beţie
Ne-ntâmpina seninul peste tot,
Bogatul verde nu părea să ştie
De nici o toamnă şi de nici un rod

Aşa şi viaţa-n calda ei poveste
Îşi tot sărbătoreşte vara-n toi
Şi-i bine până n-are nici o veste
Despre cum vine amurgul peste noi

Şi-i bine până-şi flutură trufaşă
Grădinile ce par fără sfârşit
Cât vulpea sură-a toamnei nu se-ngraşă
Din tot ce-am adunat şi-am izbândit

Ci dacă-i lege şi destin şi rost
Întâmple-se şi-aceasta, nu-mi mai pasă
M-oi mângâia cu cât senin a fost,
Ce vară-ndrăgostită şi frumoasă!