Varsta gandirii reflexive

Varsta gândirii reflexive  
Liviu Gradinariu                                                               

Uşor mai numeşti omul
cascada sublimă
sentimentele sale în faţa căderii de apă
toate lucrurile sunt sublime ca o liră eoliană (e inima ta)
se acordează intern
la corzile mlădioase şi mişcările celui care le atinge
tu trebuie să fii învăţat să simţi plăcerea
să simţi când mănânci din Dumnezeu
din frumuseţe şi bunătate
din realitatea dincolo de cuvinte
drumul spre Cer
care îţi dă preţuirea
armonia
e vorba de misterul trecut cu vederea de mulţi
care poate fi în dezacord cu raţiunea
iubirea nu este hrană?
da ce-o fi?,,,propagandă cleioasă?
un drum croit afară din încercuire
niciodată nu te gândeşti prea mult la sufletul tău
şi ce ai vrea:
dispreţ faţă de moarte
sau dispreţ faţă de viaţă?
Omul care se omoară pe el însuşi, omoară toţi oamenii
atât timp cât ai parte de iubire
ai parte de sănătate, când distrugi misterul, creezi maladia
căutând plăceri, pierzi plăcerea cea mai mare
căci cea mai mare plăcere a omului este uimirea
misterul
minunea
de a fi...
omul se zbate să se purifice singur
şi nu înţelege că a crede înseamnă
a privi...