Raportul dintre simturi si intelect

Raportul dintre simturi si intelect

Kant rezerva dialecticii un loc special Critica ratiunii pure.Dialectica kantiana este numita transcedentala si constitue diviziunea a doua dsin cadrul Logicii transcedentale,prima diviziune fiind constituita de Analitica Transcedentala.
Dialectica kantiana se refera la raportul dintre simturi si intelect,ceea ce face din ea o logica a aparentei dialectice,pentru ca toate rationamentele ei sunt iluzorii,nu se refera la o realitate in sine."Intr-o cunostinta care se acorda in totul cu legile intelectului nu este eroare.Nu este eroare nici intr-o reprezentare a simturilor(fiindca ea nu contine nici o judecata)."Nici o forta a naturii ,insa,nu poate devia prin ea insasi de la legile proprii.De aceea ,nici intelectul prin el insusi(fara influenta vreunei alte cauze),nici simturile prin ele insele nu ar gresi;Intelectul n-ar gresi din cauza ca,actionand numai dupa legile lui ,efectul(judecata)trebuie sa se acorde in mod necesar cu aceste legi.Iar in acordul cu legile intelectului consta formalul oricarui adevar.In simturi nu este nici o judecata,nici adevarata,nici falsa.Fiindca inafara acestor doua izvoare de cunoastere numai avem atele,urmeaza ca eroarea nu este produsa decat prin influenta neobservata a sensibilitatii asupra intelectului,prin care se intampla ca principiile subiective ale judecatii se intalnesc cu principiile obiective si le fac sa devieze de la menirea lor.O iluzie care nu poate fi in nici un caz evitata,tot asa cum nu putem evita ca marea sa ni se para in larg mai inalta decat in apropiere de tarm,deoarece vedem largul prin raze mai inalte decat tarmul;sau si mai mult:tot asa cum nici astronomul nu poate impiedica Luna,atunci cand rasaresa nu-i para mai mare ,desi el nu se lasa inselat de aceasta aparenta

(Dincolo de tainele filosofiei si ale filosofilor)