Strigoiul sau moroiul este fie fantoma unei persoane decedate, si atunci se mai numeste si strigoi mort, fie manifestarea unei fiinte omenesti, in cazul strigoiului viu. Acestuia din urma, in timp ce doarme, la miezul noptii (dupa primul cantat al cocosilor), ii iese sufletul pe gura iar trupul ii ramane in pat, ca si mort.
Sub infatisarea unei umbre strigoii cutreiera prin locuri izolate sau prin gospodariile rudelor si cunoscutilor facandu-si de cap, speriind si pocind trecatorii pe drum. Uneori se dau de trei ori peste cap si se transforma in fiare (indeosebi in pricolici, omul-lup). Alteori incaleca pe toiege vrajite (pe bete de alun) sau pe pasari maiestre pentru a cutreiera prin lumea aceasta sau prin cealalta, pentru a-si lovi dusmanii si a le face paguba. Strigoii morti, si in special strigoaicele, sunt de o rautate neinchipuita, ucid copiii si le sug sangele, strica casatoriile, ii saracesc pe oameni. Sufletele strigoilor au zilele lor speciale cand se intalnesc in anumite locuri, pe la raspantii, si danseaza sau mimeaza impreuna o bataie, fie ca sunt strigoi vii sau ca sunt strigoi morti.
Momentele lor de absoluta libertate sunt in numar de trei: noaptea dinspre ziua Sfantului Andrei, numita si Noaptea Strigoilor, noaptea de Santoader si noaptea de Sangeorge. In aceste nopti ei ies cu totii din morminte, se aduna si danseaza impreuna. In noaptea de Sangeorge se aduna la intruniri pe muntele Retezat, venind de la mari departari calare pe cozi de maturi si pe bete. Impotriva petrecerilor lor cu efecte malefice, trecatorii pe munte zgaraiau candva cercuri magice pe suprafata pamantului, in care intrau ca sa se apere. De altfel, tot in anumite coclauri din lantul muntilor Carpati, in muntii Retezat, Godeanul si Ceahlaul, se adunau vrajitoarele, din 7 in 7 ani, in pelerinaje secrete. Iar in partea de nord a Transilvaniei sa spune ca moroii se aduna pe muntele Bihor. Strigoii vii nu-si aduc aminte ce au facut in timpul noptii decat foarte rar, numai atunci cand cineva reuseste sa le raneasca sufletul materializati.
In acele nopti luminate de cornul lunii, cei nascuti sambata (care au deci darul de a putea vedea strigoii), daca stau la panda, vad, prin curtile bisericilor si prin cimitire, niste chipuri care tot ies din morminte, pleaca si nu se intorc decat dupa cantatul cocosului, cand au ispravit tot ce aveau de facut. Acestia sunt strigoii morti sau moroii.
Daca cineva lasa usa descuiata intr-una din noptile in care umbla strigoii, sau daca nu mananca usturoi, este rau de el, caci strigoiul, intrand ii mananca inima, ii suge sangele, de se imbolnaveste rau si moare. Cel ce moare din pricina unui strigoi se face si el strigoi. La al treilea cantat al cocosilor in cer (“la cantalori”), sufletul se intoarce in trupul adormit al strigoilor.
Strigoii morti sunt considerati mai periculosi decat strigoii vii. Ei pot provoca moartea celor pe care ii agreseaza. Dintre multele similare, redam istoria a doua cazuri considerate autentice. Primul s-a petrecut la inceputul secolului 20 in comuna Vagiulesti (jud. Mehedinti).
Sateanului Dumitru Vaideanu, de indata ce ii nastea nevasta, ii si mureau copiii, ca din senin. Au murit astfel, unul dupa altul, sapte copii, in afara de cel mai mare. Stiindu-i-se necazul, a fost invatat sa ia un armasar alb si sa se duca noaptea in cimitirul satului. Acolo fiind, sa treaca, stand calare pe armasar, peste toate mormintele neamurilor sotiei sale. Intr-o seara de vineri spre sambata a urmat acest sfat, ducandu-se in cimitirul unde isi avea ingropati si pruncii. Calul a trecut peste mormintele tuturor rudelor sale, dar cand sa sara si peste groapa soacrei sale, Ioana Marta (fosta vrajitoare vestita peste sapte sate), armasarul alb s-a oprit dintr-o data, batand pamantul cu picioarele, sforaind si nechezand speriat. Omul nu a putut in nici un chip sa il faca sa sara peste acel mormant.
Peste noapte a plecat impreuna cu fiul sau sa isi dezgroape soacra. Cand au deschis mormantul au gasit moarta stand turceste, cu un par mare pe cap, ce ii atarna si peste fata. Avea o culoare rosie si unghiile foarte lungi. Tatal si fiul au strans de prin cimitir maracini uscati si bucati putrede de cruci, au aruncat cadavrul peste ele si i-au dat foc. Au ingropat apoi la loc ramasitele incinerarii si au plecat spre casa. Se incheie relatarea cu precizarea ca de atunci nu i-a mai murit nici un prunc nou-nascut.
Al doilea caz s-a petrecut la “poalele castelului lui Dracula”, in salul Capatineni, relatarea datand din anul 1969. Este vorba tot despre o batrana din sat, dupa moartea careia au inceput sa moara in sat multe dintre rudele sale. Deoarece s-a considerat ca batrana poate fi moroi, a fost dezgropata si i s-a deschis cosciugul. Cand capacul a fost inlaturat, s-a descoperit ca ochii batranei erau larg deschisi si ca se rasucise in groapa. Fata sa era rumena. Apreciind semnele ca fiind edificatoare pentru a o considera strigoi, satenii i-au ars cadavrul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu