de Costel Macovei
un spaţiu? un timp ? o idee ? o poveste ?
poate că nimic din toate acestea sau poate că toate luate la un loc
România este amintirea unei zăpezi curate…
este amintirea unei copilării
este un şir de scrisori
şi mai ales
este o doină mută
ea este jelania ce se împotriveşte neantului
şi nu pentru că îi este frică de moarte
ci pentru că nu suportă uitarea
din cauza asta România este o crestătură
în stâlpul porţii şi în stâlpul cerdacului
un semn în ciobul de lut
şi-n urzeala vremurilor ce se tot ţes
desfăcându-se pe la margini
România este nobleţea simplificată până la linie
este buza care şopteşte luceferilor
şi călăuza nopţilor adânci
România,
indiferent de vremelnicia omenescului
este o stare…
un spaţiu? un timp ? o idee ? o poveste ?
poate că nimic din toate acestea sau poate că toate luate la un loc
România este amintirea unei zăpezi curate…
este amintirea unei copilării
este un şir de scrisori
şi mai ales
este o doină mută
ea este jelania ce se împotriveşte neantului
şi nu pentru că îi este frică de moarte
ci pentru că nu suportă uitarea
din cauza asta România este o crestătură
în stâlpul porţii şi în stâlpul cerdacului
un semn în ciobul de lut
şi-n urzeala vremurilor ce se tot ţes
desfăcându-se pe la margini
România este nobleţea simplificată până la linie
este buza care şopteşte luceferilor
şi călăuza nopţilor adânci
România,
indiferent de vremelnicia omenescului
este o stare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu