Sublima e tacerea

Sublima e tacerea

de Ion Untaru


Sublimă e tăcerea, aristocrată arta

Cochetă e Atena, o citadelă Sparta

Obișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii

Cuminți ca ucenicii noi sprijinim mogulii

Justiția e oarbă că noi i-am legat ochii

Sărmană era Venus că n-avea bani de rochii

Dăm pâinea pe săgeți și arbalete proaste

Apoi murim de foame, feciorii merg la oaste;

Dar vine sindicatul și recomandă greva

Deși nu poartă vina prostiei biată Eva

Noi ne-am născut cu drepturi și ocupăm șosele

Că toată viața noastră e plină de sechele

Și când vin scutierii ne bat de ne usucă

Mai bine penitență pe cojile de nucă!

Dar alta ne frământă, că nu-nvățăm nimica

Iar dacă vin mascații le arătăm pisica!

Avem democrație dar ce să faci cu ea,

Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea;

Om fi egali cu toții dar nu cu unchiul Sam

El dă numai cu biciul iar noi trăgem la ham

Și-acum la încheiere o scurtă nota bene:

Ce greu a fost cu rușii! Dar și cu ăștia, neneee!