Lacrimi de poet
de Valeriu Cercel
Pe vremea când eram în toc
Peniţă, şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Şi-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...
Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Peniţa nu mai e sprinţară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... preţul nu coboară!
Pe vremea când eram în toc
Peniţă, şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Şi-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...
Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Peniţa nu mai e sprinţară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... preţul nu coboară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu