
de Andrei Asiria
M-am inrolat si eu ¦ne scurgem
Inlantuiti, ingreunati de lesuri de cuvinte sleite,
Inglodati de prejudecati lipicioase, verzui..
Ma tarasc, cuminte si toleranta, printre exuvii de carnuri si suflete,
Cautandu-ma
-ma rezem de stanca de aer, bolovanos curganda printre organice vise,
lacom secand lumina de albastrul ei
Am incetat de mult sa te privesc in mine
- doar tristeti uitate, vechituri si ganduri parasite, incercuite
toane reci pe langa soarta,
fasii inegale ce se lipesc de pielita verde
Zambetul fragil se prelinge pe tampla, sub ploaia ireala
De sinapse de scrum.
Amintirea tremura adanc in coasta,
Ma chinuie pulsand fragil, violet, de sub ganduri nisipoase
Strigatul pasilor mei se izbeste mecanic de mocirla il auzi ?
Fara ecou, doar cu singuratatea lichefiata , neagra, suava si aadanca
Orbitele tale
Zambitoare m-ar mistui ca privirea unui Hyperion tainic, nebun
tulburator de clara
plimbarea imi ajuta digestia - ma auta-absorb, ca o gaura neagra limitata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu