Paranghelie la Soni

Paranghelie la Soni
de Emilia Danescu

Azi e mare veselie,
Toţi la Şoni am venit,
O altă paranghelie
Se anunţă negreşit.

Aşezaţi cu mic, cu mare,
Pe băncuţele de lemn,
Aşteptăm cu nerăbdare
Sache să ne dea un semn.

A lansat o provocare
Pe Bocancul Literar,
Va urma şi-o premiere
Cu mascota lui în dar.

Omul-Pasăre se pare,
Că întârzie un pic,
Suspansul e tot mai mare,
Inimile fac tic-tic!

Ghiţă stă în colţ cuminte,
Aplecat peste condei,
Nici astăzi nu se dezminte,
Scrie cronici cu ardei.

Iată-l colo printre fete
Pe Pârâu dezlănţuit,
Cum dedică noi pamflete,
Cu stiletu-i lustruit.

Simi îşi conduce trupa,
Laolaltă în antreu,
Se uită pe text cu lupa,
Pe-ntuneric vede greu.

Geo monitorizează,
Nu s-a prins cu noi în joc,
Stă la uşă, chibiţează,
Râde, strâns lipit de toc.

Bate cineva! De-ndată
Se aude-un scârţâit,
Uşa se deschide lată...
Omul-Pasăre-a venit?

Bocănciosul amuţeşte,
Inima îi bate tare
Către uşă când priveşte.
Gaiţă Viorel apare!

Of... - răsuflu uşurată -
Domnul Gaiţă era deci
Pasăre şi Om deodată?
Nu aş fi ghicit, în veci!