Promisiuni desarte

Promisiuni desarte
de Constantin Denes

De-a lungul anilor trecuţi,
Spuneai, în glumă, că te muţi,
Cu manuscrise, nopţi, mistere,
În cele mai înalte sfere
În turnul tău de fildeş, mut,
Şi vestea, sigur, m-a durut,
Am comentat-o îndelung
Drept un voiaj de nibelung,
Plecat, prin dat, spre noi ţinuturi,
De unde aşteptam să-mi fluturi,
Din barcă făr-de-ntors, batista
Şi să-mi trimiţi, la timp, revista
Cu incintantele-ţi eseuri,
Despre romanele cu "E"-uri
De-ale iluştrilor confraţi,
Plus alte proaspete sinteze,
Menite gaşca s-o şocheze,
Firesc, lăsându-ne miraţi
De-acest fertil, divin Înalt,
Pe unde rătăceşti c-un alt
Şi, chiar, un nepereche cuget,
Da-mi vine brusc a scoate-un muget,
Amară formă-ntre concluzii,
Despre fictivele iluzii,
Eşti tot aici, firesc, terestru,
Îţi spunem, unanim, maestru,
Ba, chiar, din ce în ce mai rar,
Tinzi să mai ieşi, valid, din bar!