Un OZN fotografiat intr-o padure de langa Brasov

Celebra Pădure Hoia-Baciu de lîngă Cluj, polul fenomenelor paranormale din România, are o concurenţă serioasă în Săcele, unde există o pădure la fel de misterioasă şi care, ce coincidenţă, se numeşte tot Baciu. Poate că săcelenii nu ştiu, dar pădurea lor e plină de fenomene neobişnuite: sunete ciudate şi entităţi luminoase.

Mai mult, se pare că Pădurea Baciu de Braşov e survolată de OZN-uri. Cel puţin aşa arată fotografiile în care se văd obiecte metalice discoidale plutind deasupra copacilor. Nu sînt meteoriţi, nu sînt efecte optice generate de aparatul de fotografiat, nu sînt trucuri, nu sînt drone şi nu sînt nici măcar imagini slabe, din care poţi deduce orice. Fotografiile sînt clare şi înfăţişează obiecte zburătoare care nu par făcute de mîna omului. Aceste instantanee sînt cu atît mai credibile cu cît au fost luate de artistul Marius Dragomir, cu cîţiva ani în urmă, în timp ce se plimba prin zonă. În exclusivitate pentru Monitorul Expres, el a povestit cum a descoperit că în această pădure se petrec lucruri stranii. Fotografiile din Pădurea Baciu-Săcele pot sta liniştite în galeria celor mai reuşite imagini cu OZN-uri din lume. Acesta e doar începutul. E de aşteptat ca, în curînd, echipe de oameni de ştiinţă şi ufologi să descindă pe dealurile de lîngă Săcele, în căutarea de dovezi care să explice misterioasele apariţii.

Paranormalul preferă pădurile Baciu

Despre Pădurea Hoia-Baciu s-a scris şi s-a comentat mult în ultimii 65 de ani, de cînd a fost semnalată aici prima întîmplare ciudată. A fost studiată de cercetători români şi străini, dar rezultatele n-au dus la o concluzie. Nu ştim încă de ce în pădurea de lîngă Cluj oamenii simt subit ba că le e greaţă, ba că îi doare capul, ba li se face frică inexplicabil. Nu ştim nici de ce aparatele de filmat şi de fotografiat surprind formaţiuni luminoase pe care ochiul liber nu le vede. Nu ştim nici măcar de ce copacii cresc atît de contorsionaţi, în forme desprinse parcă de pe altă planetă. Vor mai trece mulţi ani de-acum încolo pînă vom găsi o explicaţie pentru aceste fenomene neobişnuite şi obiecte zburătoare, pentru care zona este considerată printre cele mai ciudate din lume. Dar iată că ciudăţeniile se propagă şi în alte părţi ale României, ajungînd la Braşov. Ca un făcut, locul bîntuit este tot o pădure, tot de stejari şi se numeşte tot Baciu. Cel care a adus în atenţia lumii această zonă este compozitorul Marius Dragomir, care locuieşte chiar la marginea pădurii. Nici lui nu i-a venit să creadă cînd a văzut ce a fotografiat. „Eu nu mă uit după OZN-uri. Pur şi simplu fotografiez peisaje. Prima poză în care am descoperit ceva ciudat e din 2005. Îmi cumpărasem un aparat de fotografiat şi mă jucam luînd cîteva cadre, de probă. Abia după ce am descărcat, am văzut ceea ce nici eu, nici Nicoleta nu am văzut cînd eram în pădure“, mărturiseşte artistul.

O poză clară, cu un OZN la fel de clar

Fotografia din 2005 înfăţişează „un disc metalic înclinat spre dreapta, cu două discuri mai mici sub el“, după cum descrie Marius Dragomir formaţiunea suspendată în aer. Ar putea fi orice, fiecare privitor vede altceva, în orice caz, avion, elicopter sau pasăre nu e. Dacă această fotografie mai poate semăna îndoială şi confuzie, imaginea din vara lui 2012 este mult mai explicită. Oricît de sceptici am fi, trebuie să recunoaştem că avem în faţa ochilor un obiect zburător neidentificat. Oricum, ceva cu o formă ovoidală, care n-avea ce să caute pe cerul de deasupra Pădurii Baciu, pe unde zboară doar păsările şi parapantiştii.



Cei pasionaţi de ufologie ştiu că o poză atît de clară, în care se vede bine forma OZN-ului, se întîlneşte mai rar în literatura de specialitate. „Fotografiile sînt pe bune, nu par trucate. Dar la fel de bine, acel presupus OZN poate fi şi o dronă“, crede Bogdan Bălaş, fotoreporter la Monitorul Expres. Marius a păstrat fotografiile făcute în spatele curţii, dar nu s-a gîndit să le facă publice. Astfel de fenomene stranii a tot văzut prin zonă, s-a obişnuit cu ele. N-are nicio explicaţie pentru ele, nu vrea să se lanseze în teorii fanteziste. Însă este convins că Pădurea Baciu este un loc special, astfel că apariţiile nu sînt chiar din senin. Nu sînt năluciri, martoră la întîmplări a fost şi Nicoleta, prietena lui.

A filmat un OZN triunghiular

Marius nu se consideră „un vînător de OZN-uri“. El doar face fotografii pentru sufletul lui. Că se întîmplă ca unele să nu fie banale, nu e vina lui. A făcut şi un film. De data aceasta, n-a avut nicio surpriză, ştia ce vrea să prindă în obiectiv: un triunghi de lumini. Într-o seară, a văzut pe cer nişte lumini dispuse triunghiular. A scos telefonul şi a început să filmeze. Nu se aştepta să se vadă ceva, era întuneric, iar aparatul nu era performant. Dar a avut noroc. „Se poate vedea clar cum luminile îşi schimbau culoarea, de la galben la verde. Aşa ceva nu era avion sau meteorit sau satelit. Nu erau semnalizări clasice. Obiectul mergea cam repede, îşi schimba direcţia, mergea în zig-zag. O luminiţă a pulsat şi apoi s-a stins. Apoi, a doua, iar a treia a făcut 3-4 flash-uri şi a dispărut în viteză“, descrie el imaginile care se succed pe filmare. Adăugînd şi această nouă dovadă, e limpede că se petrec cam multe evenimente inexplicabile în Pădurea Baciu-Săcele. Dar enigmele nu se opresc doar la acest nivel. Marius şi-a cumpărat casa de lîngă pădure acum 13 ani şi de atunci i s-au întîmplat mai multe lucruri stranii. Poate nu e deloc surprinzător, aceste întîmplări seamănă leit cu relatările din Pădurea Hoia-Baciu de la Cluj, semn că aceste două zone au ceva în comun.

Siluete luminoase

„Cîteodată văd lumini incandescente în curte. Lumini care dispar rapid, dar puternice, ca şi cum cineva ar suda“, povesteşte braşoveanul. Dacă la început s-a speriat, acum nici măcar nu se mai miră. Uneori, formele luminoase sînt siluete umane. „Aceste năluci au cap rotund, trec cu viteze ameţitoare prin dreptul geamului. Au apărut de mai multe ori. Uneori, Nicoleta mă întreabă: «Ai văzut?».



Nu sînt rodul imaginaţiei mele“, explică artistul. Mai mult decît nişte apariţii fantomatice, aceste „materializări de ectoplasmă“, cum le numeşte el, scot sunete foarte ascuţite sau foarte grave, de scurtă durată. Apariţiile luminoase sînt cam de statul unui om, însă Marius a văzut pe deal „entităţi înalte de 3-4 metri, traversînd pădurea uşor, ca umbrele. Cînd apar, trosnesc copacii sau bate vîntul şi se aude şi un trăsnet scurt, înecat“. Nu sînt entităţi malefice, el le percepe ca pe nişte „spirite bune ale pădurii“. Dar de ce apar în curtea lui? „Aici s-au dat cîndva lupte grele de-a lungul timpului, încă de pe vremea dacilor. Am găsit o piatră de mormînt din al Doilea Război Mondial. Eu locuiesc la o răscruce de drumuri, în zonă sînt 7 biserici laolaltă. În plus, sînt o fire senzorială, am canalele deschise, receptez mai uşor decît alţii, deşi chiar şi prietenii care vin la mine au remarcat că simt ceva special“, mărturiseşte el.

Entităţi prietenoase

Dar de ce aparatul de fotografiat al lui Marius Dragomir a surprins ceea ce n-a văzut nici măcar el? Şi cum de nu a imortalizat niciodată o entitate luminoasă? „Ochiul nostru vede focalizat, ceea ce e în afara ţintei nu percepe, de aceea entităţile pot fi zărite doar cu coada ochiului“, explică el. În schimb, cu OZN-urile e altă poveste, pot fi văzute de toată lumea, dar nu sîntem atenţi. „Şi fizica cuantică admite că, în Universul nostru există un alt Univers, dar cum să demonstrezi acest lucru, cînd ambele ocupă acelaşi spaţiu?“, se întreabă el, presupunînd că apariţiile ar putea fi vizitatori, nu neapărat extratereştri, ci dintr-o altă dimensiune.

„Entităţile trăiesc în comuniune cu noi. Întotdeauna le-am simţit prezenţa, este posibil să le fi adus cu mine. În orice caz, de cînd m-am mutat în această casă, mi s-au întîmplat multe. Şi bune şi rele. Aici am avut infarctul, dar tot aici muşchiul inimii s-a vindecat neaşteptat de bine, după cum mi-au spus medicii“. În special activitatea lui muzicală, inspiraţia, meditaţia, viziunile artistice sînt influenţate de spaţiul de lîngă Pădurea Baciu-Săcele. Ultimul album al lui Marius Dragomir, „Ethno Symphonika“, lansat anul acesta, reprezintă o etapă nouă în cariera lui. Marius nu mai este cel cu „Party in Transylvania“, ceea ce compune acum e „o vibraţie înaltă, cu caracter ezoteric, valorifică moduri arhaice, din muzica noastră veche, mai veche decît cea sumeriană“. Este convins că fenomenele paranormale i-au marcat creaţia, poate chiar i-au insuflat direcţia şi harul: „Poate că muzica mea e inspirată de aceste personaje“.

„Sînt fotografii autentice“

Ceea ce se întîmplă în Pădurea Baciu de la Săcele nu este unic în lume, nici măcar în România. Există mai multe enclave cu proprietăţi şi întîmplări similare. O confirmă şi renumitul prof. dr. Adrian Pătruţ (foto medalion), cel care de cîteva decenii s-a dedicat cercetării fenomenului Hoia-Baciu, fiind astăzi considerat cea mai autorizată
voce din România în domeniu. „Este un fenomen global polimorf, în care poate fi inclus şi cel de la Săcele. Ceea ce a surprins domnul Dragomir este interesant, dar insuficient ca să ne putem pronunţa. De obicei, se fac serii de cîte 30 de fotografii consecutive pentru a identifica natura fenomenului.

E greu de spus ce sînt acele obiecte zburătoare. E complicat. Pot fi chiar fenomene naturale. Dar, cu certitudine, fotografiile sînt interesante şi clar autentice“, spune profesorul, care este şi preşedintele Societăţii Naţionale de Parapsihologie din România. În ceea ce priveşte apariţiile fantomatice din curtea lui Marius Dragomir, atît de frecvente la Cluj, cercetătorul consideră că pot fi surprinse de camere şi îl sfătuieşte pe artist să încerce să le pozeze. „Există forme generale şi forme specifice, aeroforme şi bioforme. La Hoia-Baciu, unii au surprins chiar feline. Totul ţine de subiect, apariţiile fiind obiectivări ale gîndurilor, un fel de oglinzi. Fiecare vede altceva, iar scepticii nu văd nimic. Dar pot fi şi pozate, fiindcă se materializează. Uneori sînt pozate în faze intermediare, cînd materializarea sau dematerializarea nu s-a încheiat“, precizează Pătruţ, referindu-se la celebra fotografie din anii ’60, în care apare un om cu o mînă pe jumătate materializată.

Focar de OZN-uri sau zonă de tranzit?

Faptul că aceste făpturi invizibile se lasă văzute doar de Marius Dragomir şi prietena lui s-ar putea explica prin structura emoţională a celor doi braşoveni. „Persoanele emotive sînt subiecţii cei mai buni. Materializările sînt asociate cu mintea acestora, cu sensibilitatea lor. Sînt ale lor şi le pot duce cu ei oriunde. Iar cei care ating aceste persoane, devin la rîndul lor receptori“, spune prof. Pătruţ. În ceea ce priveşte OZN-urile de la Săcele, profesorul atrage atenţia că fenomenul nu trebuie privit ca o întîmplare izolată, ar fi bine să fie urmărit în continuare. „Trebuie făcute cercetări amănunţite, ca să vedem dacă zona e un focar sau doar o regiune prin care obiectele trec în drum către alte zone. Dacă fenomenul e tipic sau întîmplător“. Dar cine să se ocupe de astfel de studii şi cu ce fonduri? E o pasiune pentru cei entuziaşti şi curioşi, care caută să-şi potolească setea de necunoscut cu dovezi autentice şi teorii întemeiate. Pînă cînd echipe de cercetători vor descinde în Pădurea Baciu-Săcele, putem şi noi contribui la elucidarea misterului. În timpul drumeţiilor prin zonă, nu trebuie decît să faceţi fotografii. După ce le descărcaţi, măriţi-le şi căutaţi ceea ce v-a scăpat cu ochiul liber. S-ar putea să aveţi o surpriză. Iar dacă nu apar OZN-uri, măcar veţi rămîne cu amintirea unei zile frumoase petrecută în mijlocul naturii.

Cele mai tari întîmplări din Pădurea Hoia-Baciu

• În pădurea de lîngă Cluj, evenimentele inexplicabile s-au ţinut lanţ începînd cu anii ’60, cînd biologul Alexandru Sift a fotografiat mai multe umbre care îl însoţeau printre copaci. Botezată „Triunghiul românesc al Bermudelor“, deşi aici n-a dispărut nimeni, pădurea a oferit de-a lungul timpului, mai multe motive să credem că e într-adevăr o zonă a misterelor extrem de activă:

– Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea a fotografiat un OZN care survola la viteză mică Pădurea Baciu, fără niciun sunet. Se rotea în aer, a început să strălucească puternic, apoi a dispărut cu o viteză uimitoare. Ufologii Florin Gheorghiţă şi Ion Hobana au confirmat autenticitatea fotografiilor, prezentate şi la Congresul Internaţional de Ozenologie din Acapulco (1977).

– La intrarea în pădure, oamenii declară că au senzaţia ca sînt priviţi din mai multe direcţii. Unii simt că ameţesc, au senzaţii de rău şi sete. Alţii se trezesc cu arsuri pe piele, iritaţii.
– De mai multe ori, au fost găsite şanţuri circulare, ca şi cum acolo ar fi fost aşezat un obiect mare şi greu. În acele locuri, iarba se usucă şi mai creşte abia după 3-4 ani.
– Au fost detectate anomalii magnetice care dau peste cap busolele, dar şi emisii radioactive puternice, în urma cărora unora părul le-a căzut sau au albit.
– Profesorul Pătruţ a fost martorul unei întîmplări stranii în anul 2000. Din copaci curgea un fluid, care se aduna la rădăcini.
– O studentă a profesorului Pătruţ s-a blocat în transă. După o oră, şi-a revenit şi a povestit că a văzut Clujul de acum mai bine de 50 de ani. În buzunar, a găsit o monedă de argint de 100 de lei, cu chipul Regelui Mihai.
– În 1975, profesorul Pătruţ a fotografiat nişte ruine. După două săptămîni, ruinele nu mai erau acolo. Similar, în 2008, filmînd cu o echipă tv, a observat că arborii s-au contorsionat puternic, apărînd cu forme diferite în filmări diferite, la distanţă de cîteva minute.


– Cele mai stranii fotografii: omul fără umbră, omul fără o mînă şi un picior aproape transparent.
– Sunete neobişnuite: de ambulanţă, de ceas cu cuc, de cauciucuri care explodează sau se dezumflă, ţipete scurte, ciripit de pui. Sunetele nu apar pe înregistrările audio, dar sînt auzite de toţi cei prezenţi.
– Bateriile aparatelor de filmat şi ale aparatelor foto se descarcă inexplicabil. Chiar şi cele care nu sînt în aparate. Bateriile îşi revin imediat după ieşirea din pădure.
– Înregistrările audio pot fi redate doar o singură dată, apoi se şterg singure.
– Pe zăpadă, pe sol umed, apar urme de paşi chiar sub ochii privitorilor. Urmele nu duc nicăieri, dispar bruc.
– Copacii prezintă urme de arsuri şi deshidratare şi au forme stranii. Cresc încolăciţi, înnodaţi, unii au vîrfurile înfipte în pămînt, descriind cu tulpinile arcuri de cerc.
– Din senin, apar pe cer figuri geometrice sub formă de piramide, sfere, cilindri, conuri, cuburi sau forme greu de descris. Cele mai spectaculoase sînt cele cu formă de OZN. Unele sînt văzute, dar nu ies în poze, altele sînt invizibile, dar apar pe peliculă.
– În fotografii, apar lucruri care nu au fost văzute cu ochiul liber, uneori cîteva zeci într-o singură poză: siluete (umanoide sau zoomorfe) sau globuri translucide sau albe.
– În folclorul local, pădurea se crede că e blestemată şi bîntuită.

Ipoteze

• Insuficient studiate şi nici măcar pe sfert lămurite, astfel de fenomene au primit explicaţii dintre cele mai diverse, dacă nu au fost chiar ţinta glumelor răutăcioase. Profesorul clujean, însă, a ajuns la cîteva concluzii: fenomenele din Pădurea Hoia-Baciu sînt discrete, dar continue în timp, aici e un teren al cercetătorilor, nu al amatorilor de spiritism, fenomenele nu pot fi contestate nici măcar de cei mai înverşunaţi sceptici, iar manifestările sînt legate de senzorialitatea celor prezenţi. Aşadar, ce poate fi un astfel de loc?
– O poartă către un univers paralel sau către o altă dimensiune
– Loc al materializării spiritelor celor decedaţi sau încă neîncarnaţi
– Portal prin care se pot face salturi temporale
– Un loc al materializării gîndurilor
– O poartă stelară, un fel de OZNodrom, de unde vin şi pleacă farfuriile zburătoare.

monitorulexpres
Sursa:http://www.efemeride.ro/un-ozn-fotografiat-intr-o-padure-de-langa-brasov-fotografii-impresionante