Incalzirea globala

Incalzirea globala
de Valeriu Cercel

Se pare că de-o bună vreme, 
Chiar dacă iarna o dezminte,
De când ne tot facem probleme
Temperatura-i mai fierbinte,

Încât şi polii vor dispare
Nălţând mai marele ocean,
De n-ai să vezi, liberi, în floare,
Crescând ciulinii-n Bărăgan,

Însă rapoartele, prin ziare,
Spun că situaţia creată
E şi mai înspăimântătoare 
De cum a fost preconizată,

Şi asta-i rău, original,
Cum la-nceput s-a presupus,
Pământul nostru, infernal,
În câţiva ani va fi distrus,

Numai că noi, cu calităţi,
Şi vechi tradiţii din popor,
Am luat măsuri şi greutăţi
Cătând un ţap ispăşitor ;

Bine’nţeles că suspectată
A fost ministra de turism,
C-ar fi produs, chiar îmbrăcată, 
Acest teribil cataclism…

De opozanţi, nici pomeneală(!)
Ce încă-şi fierb şi-acum fârtaţii,
O ciorbă veche-n-tr-altă oală, 
Însă cu-aceleaşi emanaţii,

Simţindu-se persecutaţi, 
C-ar fi ţinuţi cu ochii-n soare,
Însă nicicum, ambiţionaţi,
Nu vor să şadă la răcoare ;

A fost apoi şi-o bănuială,
Că vântul, cum aiurea bate,
Cu-o adiere, din greşeală,
Ar fi stricat ploile toate,

Da’ nu mai zic de marinar,
Cu-atâtea vorbe de ocară
Şi stilul lui incendiar….
Iar fii-sa…e foc şi pară !

Norocul e că s-a iscat,
Fi’n’că tot răul e-nspre bine (!) 
O iarnă ce ne-a-nviorat
De ne tratăm cu aspirine,

Însă guvernul, vigilent,
Temperaturii în urcare,
Ne-a oferit un tratament
Până la iarna viitoare,

Fără pilule, calculat,
Să n-afecteze deficitul,
Doar nouă, care n-am plecat, 
Ne-a îngheţat, gratis, venitul !