Reumatism

Reumatism
de Valeriu Cercel

Şeful meu, domnul Georgică, 
Om integru, respectat 
La birou, la una mică, 
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc şi când mai iese
Cu Tănţica lui nurlie, 
De şoferi şi florărese,

Chiar şi-afar’, în deplasare, 
Fi’nd a’ lui subordonat,
N-am văzut vreunul care 
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie, 
Când făcurăm un ocol,
Delegaţi la Cisnădie, 
După colţ, la Techirghiol,

Să ne ungem cu noroi, 
Că din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi, 
Leac mai bun nu-i să te dregi,

Numai că, unşi cu noroi 
De la tălpi pân’ la chelie,
Dezbrăcaţi, ca dracii goi, 
Cin’, pe şefu’, să-l mai ştie (?!)

Arătând în fundul gol,
(Mă iertaţi de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toţi o apă şi-un pământ,

Pân’ ce-apar vreo câţiva inşi, 
Cum şedeam noi la uscat,
Ne măsoară şi…surprinşi, 
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai mulţi din gloată
Exclamând “ooo !” se mirau,
Şi-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut mă onorau ,

Că de marţi, şefu’ meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
Mă urăşte,-mi poartă pică,
Pentru-al meu…reumatism !