Defecte masculine

Defecte masculine
de Valeriu Cercel

Puteam să cred c-am un defect
Precum lunaticii, de pildă,
Când fui luat în mod direct
Din pat, în zori, de o Clotildă

Ce am dansat-o, zise ea,
Asear’, la bal, apţiguit,
Şoptindu-i că aş fi lulea,
De ochii ei, îndragostit,

Ca, după ce-am adus-o-acas’,
(Nevastă-mea fi’nd la Ghimpaţi)
Şi-mi confirmă, după un ceas,
C-aş fi un as între bărbaţi,

Să-mi reproşeze,-apoi, că eu,
Plin de sudori, am adormit
Şi-aş fi vorbit prin somn, mereu,
Până ce zorii s-au ivit :

“Ce caţi cucoană-n casa mea,
Ia-ţi papuceii imediat,
Dispari că intru în belea,
Cum de-ai ajuns la mine-n pat” !?...

Vă-nchipuiţi cum m-am simţit,
Şi înjosit, şi ruşinat,
S-aud că-n somn aş fi vorbit,
Cum dumneaei…s-a şifonat,

Numai că eu, manierat,
Cum sunt cu doamnele, un domn,
Cu tact, drăguţ, i-am explicat :
“Eu…nu vorbesc prin somn” !