Il triangolo

Il triangolo
de Costel Macovei

în mine s-au ascuns toți trei
Romeo cel visător și credul, Casanova repetitivul
și Sade cel inventiv și invectiv
cerându-și fiecare câte-o sorbitura

la masa de alături, aruncată pe-un spătar
o damă consumată,
o haină de blană pe care n-o mai vrea nimeni
în mijlocul verii

și pentru că exteriorul era complet distrus
m-am hotărât să-l refac pornind din interior
așa cum floarea își pregătește petalele
în adâncul mugurelui

zi după zi, o văd cum se strânge în jurul pistilului
distilând arome uitate în viitoarele petale
degetele mele descoperă armonii
ce niciodată nu au sunat adevărat, în carne

maree de noapte
arpegii colorând crescendouri
căutări febrile, ploi amețitoare, repaos
dimineți paraplegice, rugătoare

eu mă reinventez, ea se descoperă
eu pregătesc ieșirea ea îmbobocește prefigurând înflorirea
eu redevin rădăcina, ea explodează,
feerie de petale, nectar, arome, așteptare...