Scrisoare catre amicii din tara

Scrisoare catre amicii din tara

de Valeriu Cercel

Dragii mei amici, fârtaţi,
Douǎ vorbe-mi ascultaţi:
Chiar de voi le ştiţi pe toate,
Viaţa în strǎintate
E mai rea decât otrava,
Sau ‘nǎuntru la Jilava,
Cǎci oriunde m-aş afla
Şi oricâte aş avea,
O durere mǎ apasǎ,
Aia de-o aveam acasǎ,
Dar cǎ-s singurel pe lume,
Boalǎ am, de-aia cu spume,
Cǎ mereu ceva-mi lipseşte
Ce aici nu se gǎseşte
Şi tot plâng şi-s necǎjit,
Viaţa parcǎ s-a sfârşit:
N-aud vorbe deocheate,
Bancuri proaste, nesărate,
Sau înjurǎturi sadea,
Apropo de mama mea,
N-aud glume fǎrǎ rost,
Ori sǎ fiu luat de prost,
Nu tu ţeapǎ, nu tu şmen,
Nici pe blat n-am mers pe tren,
Alintat…nu sunt de loc
C-aş fi bou sau dobitoc,
Nici mǎcar…mai ştiu şi eu,
Sǎ mǎ calce pe bombeu;

Nu-s oprit de poliţai
Sǎ mǎ-ntrebe de mǎlai,
Şpagǎ, n-am dat nimǎnui,
(Nu primesc…ai dracului!)
Nu tu ceartǎ, nu scandal,
Ori caftealǎ la vreun bal,
N-am primit de mult, v-o jur,
Din senin un şut în cur,
Nici mǎcar un bobârnac,
Nu ştiu ce sǎ mǎ mai fac…

Nu văd la televizor,
În pârnae-un procuror,
Magistrat sau avocat,
Că m-apucă şi-un oftat
Cum putem să mai trăim,
Nu Becali, nu Vadim,
Fără Base, viaţă grea,
Ce “succesuri” ‘om avea,
Fără Crin, Ponta la fel,
Şi nimic în portofel…

N-a fost chip, măcat o dat’
Să aud de-un plagiat,
Nu mai zic, pe cinstea mea,
Mor si n-aud o manea!

Că, de-aşa viaţă nasoală
Şi de-atâta plictiseală,
Fi’nd cuprins de nostalgie
Şi de dor de a mea glie,
Precis, vara viitoare,
Am sǎ vin la…reciclare!