
Cantec de casnicie
de Eduard Zalle
Ce te uiți așa ca tuta
Că ți-am spulberat reduta?
Ani de zile am muncit,
M-am spetit, am istovit,
Iară tu, cucoană mare,
Șezi crăcită pe covoare,
Cu șerbet și cu rachiu!
N-am murit, încă sunt viu!
Toată ziua stai și zaci
Și te scarpini între craci
De atâta plictiseală...
Mai ieși, dracului, pe-afară!
Că de-atâta nepăsare
O să dai în gălbinare!
Ce te smiorcăi, n-am dreptate?
Trag ca boul zi și noapte
Să vă fie vouă bine...
Nu mai plânge că nu ține!
Crezi că nu știu cine ești,
Ce tertipuri muierești
Folosești la-nghesuială?
Am să-ți trag o săpuneală
Să mă ții o viață minte!
Adios și n-am cuvinte!
de Eduard Zalle
Ce te uiți așa ca tuta
Că ți-am spulberat reduta?
Ani de zile am muncit,
M-am spetit, am istovit,
Iară tu, cucoană mare,
Șezi crăcită pe covoare,
Cu șerbet și cu rachiu!
N-am murit, încă sunt viu!
Toată ziua stai și zaci
Și te scarpini între craci
De atâta plictiseală...
Mai ieși, dracului, pe-afară!
Că de-atâta nepăsare
O să dai în gălbinare!
Ce te smiorcăi, n-am dreptate?
Trag ca boul zi și noapte
Să vă fie vouă bine...
Nu mai plânge că nu ține!
Crezi că nu știu cine ești,
Ce tertipuri muierești
Folosești la-nghesuială?
Am să-ți trag o săpuneală
Să mă ții o viață minte!
Adios și n-am cuvinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu