Despre Divin
Pe baza conectivitatii universale pot fi dezvoltate doua concepte de baza ale naturii Divinului si a relatiei sale cu lumea: conceptul de minim si conceptul de maxim.
Conceptul de minim invoca necesitatea presupunerii lucrului agentiei divine in relatie cu originile metaversului si selectia caii evolutionare a acestuia. in acest concept, Dumnezeu a creat, nu universul pe care-l observam, ci potentialele pentru self-evolutie ale universului, mai exact, potentialele creative ale metaversului in pantecul caruia universul nostru a luat nastere.
Alternativa la acest act primordial este de a persista in credinta ca legile si constantele principale ale naturii au fost selectate la intamplare. Acest lucru, totusi ar fi contrar tuturor estimarilor rezonabile de probabilitate. Nimerirea legilor si constantelor universului atat de fin calibrate, observate, prin selectie aleatoare dintre alternativele posibile este astronomic improbabila – o selectie precisa trebuie sa fi avut loc, intrucat in absenta acestei selectii precise, sistemele complexe nu ar fi putut evolua in cadrele de timp cunoscute.
Legile si constantele care definesc calea evolutionara a universului nostru trebuie sa fi fost determinate de catre constrangerile lasate in plenumul cosmic de catre universurile anterioare, plenum care a servit drept pre-spatiu la acestea.
Aceasta alternativa nu se aplica ipoteticului si logic necesarului prim univers care s-a nascut in pantecele metaversului. Daca pantecele acestui prim univers nu a fost complet la intamplare structurat, inseamna ca trebuie sa fi fost structurat de catre o agentie transcendenta.
Desi actul creativ care a inzestrat metaversul cu potentialele self-creative, nu este un subiect deschis confirmarii sau infirmarii empirice, acest act reiese ca este implicat, el reiese din ansamblul realitatilor si experientelor empirice. Aceasta este supozitia minima necesara pentru dovada acestor realitati.
Dincolo de initierea procesului evolutionar in metavers, conceptul de minim nu necesita o agentie supranaturala. Acest principiu al unui act creativ initial fara continuarea interventiei divine este cunoscut de teologi sub denumirea de deism. Majoritatea teologilor il resping din prisma docrinelor majoritatii religiilor, majoritatea dintre ei vorbesc despre actualitatea, sau cel putin posibilitatea unei interventii divine continue.
Teologii orientatii catre stiinta cauta un fel de interventie care sa fie consistenta cu legile naturii. Nancey Murphy, Arthur Peacock, John Polkinghorne, de exemplu, postuleaza o forma de interventie divina de tip "de sus in jos†precum si una "de jos in susâ€: prima implicand un flux continuu de "informatie†care da forma cursului evenimentelor la ambele niveluri: cel micro si cel macroscopic, iar a doua forma de interventie, "de jos in sus†este vazuta ca o deplasare a probabilitatilor (care altfel ar fi aleatoare) evenimentelor cuantice, presupunand ca variatiile la acest nivel nu se anuleaza ci produc efecte amplificate la nivel macroscopic . Prin asemenea interventii Dumnezeu se spune ca influenteaza cursul evenimentelor fara a afecta legile naturii.
Aceasta posibilitate merita atentie, deismul satisface principiul briciului lui Occam: este cel mai simplu, rational, conceptibil "calcul†in ceea ce priveste relatia Divinului cu cosmosul. Din acest punct de vedere informatia care ghideaza procesul evolutionar al acestui univers, si al intregului ciclu de universuri din metavers, este generata in procesul insusi.
Fiind inzestrate cu potentiale pentru self-creatie, cele 2 domenii ale cosmosului, cel virtual si cel manifest, se evolueaza unul pe celalalt.
Informatia generata in acest proces este eficace la toate nivelurile, de la cel cuantic la cel al universului. Ea ghideaza desfasurarea (desfacerea) procesului evolutionar, nu ca un rezultat al unei agentii externe, ci ca un factor intern al acestui proces. De aceea, chiar daca Dumnezeu nu este necesar pentru a interveni in evolutia universului, el este necesar in aceasta evolutie, ca si creator originar si ca designer (atentie nu e vorba despre "intelligent design†aici, nu reactionati la rezonanta unor termeni!) al caii de desfasurare a procesului evolutionar.
Conceptul de maxim al Divinului poate fi incadrat in termenii notiunilor whiteheadiene de natura "primordiala†si "consecventa†a lui Dumnezeu. Evolutia pune in evidenta un dublu potential in cosmos: un potential fizic pentru o complexificare progresiva, neliniara, desi intermitenta a entitatilor domeniului manifest si un potential mental pentru evolutia intermitenta dar progresiva a constiintei.
Aceste potentiale au fost encodate in domeniul primordial de energie virtuala, in conceptul de maxim, acest domeniu constituie "natura primordiala†a lui Dumnezeu.
La incheierea procesului evolutionar – dupa "evaporarea†ultimelor ramasite de structuri supragalactice din spatiu-timp ale ultimului univers – potentialele encodate in domeniul virtual primordial, ating implinirea finala. Din punct de vedere al conceptului de maxim, domeniul de energie virtuala complet in-format, constituie "natura consecventa†a lui Dumnezeu.
La initierea procesului cosmic, Dumnezeu a creat potentialele pentru coevolutie informata a ciclului de universuri ale metaversului, la sfarsitul acestui proces cosmic, Dumnezeu contempla fructul final si inregistrarea completa a acestei evolutii ciclice dar ireversibile per ansamblu.
Conceptul de maxim este consitent cu conectivitatea universala. Aspectele fizic si mental ale universului depind de observator: pentru un observator extern "restul lumii†se infatiseaza ca realitate fizica, pentru observatorul introspectiv, lumea intreaga, inclusiv observatorul, se infatiseaza ca parte a fluxului de experienta mentala.
Pentru entitatile manifeste, care observa lumea din interior, sunt disponibile ambele aspecte (infatisari) ale realitatii.
Observatorul poate introspecta pe baza propriei sale experiente, si, in ceea ce priveste "restul lumiiâ€, el poate lua ipostaza unui observator exterior. Pe de alta parte, pentru o Fiinta care este imanenta in univers, ipostaza observatorului extern nu este disponibila: in introspectia sa, lumea intreaga si toate lucrurile din ea apar ca elemente ale mintii.
Cand entitatile manifeste isi asuma ipostaza observatorului extern, ele gasesc ca evolutia duce de la un camp de energii virtuale, camp inzestrat cu potentiale pure (plenumul cosmic primordial), catre un camp de energie virtual care contine inregistrarea completa a realizarii acestor potentiale (campul PSI complet in-format odata cu terminarea procesului evolutionar).
Cand entitatile manifeste adopta ipostaza observatorului introspectiv, ele gasesc ca evolutia duce de la nimicul mistic, umplut cu potential, la coerenta mistica care imbratiseaza totul in intregimea experientei.
in conceptul de maxim, perspectiva introspectiva la scara cosmosului ca intreg este perspectiva lui Dumnezeu. in aceasta perspectiva, toate partile, aspectele cosmosului sunt disponibile introspectiei in acelasi timp, oricand in timp.
Procesul evolutionar are loc in cadrul constiintei lui Dumnezeu.
Acest proces duce de la constiinta divina initiala nevalurita informata cu potentialele pure, la constiinta finala nevalurita informata cu inregistrarea completa a realizarii acestor potentiale encodate originar, prin excitarea spatio-temporala a acestei constiinte initiale.
Evolutia metaversului prin intermediul evolutiei ciclice a universurilor conduce la deplina realizare a potentialelor encodate in plenumul cosmic primordial – la coerenta deplina a tuturor lucrurilor care exista in spatiu-timp. Ea marcheaza deplina implinire a creativitatii divine: coerenta cea mai inalta in mintea lui Dumenzeu.
Sursa:http://esoterism.ro/ro/despredivin.php
Pe baza conectivitatii universale pot fi dezvoltate doua concepte de baza ale naturii Divinului si a relatiei sale cu lumea: conceptul de minim si conceptul de maxim.
Conceptul de minim invoca necesitatea presupunerii lucrului agentiei divine in relatie cu originile metaversului si selectia caii evolutionare a acestuia. in acest concept, Dumnezeu a creat, nu universul pe care-l observam, ci potentialele pentru self-evolutie ale universului, mai exact, potentialele creative ale metaversului in pantecul caruia universul nostru a luat nastere.
Alternativa la acest act primordial este de a persista in credinta ca legile si constantele principale ale naturii au fost selectate la intamplare. Acest lucru, totusi ar fi contrar tuturor estimarilor rezonabile de probabilitate. Nimerirea legilor si constantelor universului atat de fin calibrate, observate, prin selectie aleatoare dintre alternativele posibile este astronomic improbabila – o selectie precisa trebuie sa fi avut loc, intrucat in absenta acestei selectii precise, sistemele complexe nu ar fi putut evolua in cadrele de timp cunoscute.
Legile si constantele care definesc calea evolutionara a universului nostru trebuie sa fi fost determinate de catre constrangerile lasate in plenumul cosmic de catre universurile anterioare, plenum care a servit drept pre-spatiu la acestea.
Aceasta alternativa nu se aplica ipoteticului si logic necesarului prim univers care s-a nascut in pantecele metaversului. Daca pantecele acestui prim univers nu a fost complet la intamplare structurat, inseamna ca trebuie sa fi fost structurat de catre o agentie transcendenta.
Desi actul creativ care a inzestrat metaversul cu potentialele self-creative, nu este un subiect deschis confirmarii sau infirmarii empirice, acest act reiese ca este implicat, el reiese din ansamblul realitatilor si experientelor empirice. Aceasta este supozitia minima necesara pentru dovada acestor realitati.
Dincolo de initierea procesului evolutionar in metavers, conceptul de minim nu necesita o agentie supranaturala. Acest principiu al unui act creativ initial fara continuarea interventiei divine este cunoscut de teologi sub denumirea de deism. Majoritatea teologilor il resping din prisma docrinelor majoritatii religiilor, majoritatea dintre ei vorbesc despre actualitatea, sau cel putin posibilitatea unei interventii divine continue.
Teologii orientatii catre stiinta cauta un fel de interventie care sa fie consistenta cu legile naturii. Nancey Murphy, Arthur Peacock, John Polkinghorne, de exemplu, postuleaza o forma de interventie divina de tip "de sus in jos†precum si una "de jos in susâ€: prima implicand un flux continuu de "informatie†care da forma cursului evenimentelor la ambele niveluri: cel micro si cel macroscopic, iar a doua forma de interventie, "de jos in sus†este vazuta ca o deplasare a probabilitatilor (care altfel ar fi aleatoare) evenimentelor cuantice, presupunand ca variatiile la acest nivel nu se anuleaza ci produc efecte amplificate la nivel macroscopic . Prin asemenea interventii Dumnezeu se spune ca influenteaza cursul evenimentelor fara a afecta legile naturii.
Aceasta posibilitate merita atentie, deismul satisface principiul briciului lui Occam: este cel mai simplu, rational, conceptibil "calcul†in ceea ce priveste relatia Divinului cu cosmosul. Din acest punct de vedere informatia care ghideaza procesul evolutionar al acestui univers, si al intregului ciclu de universuri din metavers, este generata in procesul insusi.
Fiind inzestrate cu potentiale pentru self-creatie, cele 2 domenii ale cosmosului, cel virtual si cel manifest, se evolueaza unul pe celalalt.
Informatia generata in acest proces este eficace la toate nivelurile, de la cel cuantic la cel al universului. Ea ghideaza desfasurarea (desfacerea) procesului evolutionar, nu ca un rezultat al unei agentii externe, ci ca un factor intern al acestui proces. De aceea, chiar daca Dumnezeu nu este necesar pentru a interveni in evolutia universului, el este necesar in aceasta evolutie, ca si creator originar si ca designer (atentie nu e vorba despre "intelligent design†aici, nu reactionati la rezonanta unor termeni!) al caii de desfasurare a procesului evolutionar.
Conceptul de maxim al Divinului poate fi incadrat in termenii notiunilor whiteheadiene de natura "primordiala†si "consecventa†a lui Dumnezeu. Evolutia pune in evidenta un dublu potential in cosmos: un potential fizic pentru o complexificare progresiva, neliniara, desi intermitenta a entitatilor domeniului manifest si un potential mental pentru evolutia intermitenta dar progresiva a constiintei.
Aceste potentiale au fost encodate in domeniul primordial de energie virtuala, in conceptul de maxim, acest domeniu constituie "natura primordiala†a lui Dumnezeu.
La incheierea procesului evolutionar – dupa "evaporarea†ultimelor ramasite de structuri supragalactice din spatiu-timp ale ultimului univers – potentialele encodate in domeniul virtual primordial, ating implinirea finala. Din punct de vedere al conceptului de maxim, domeniul de energie virtuala complet in-format, constituie "natura consecventa†a lui Dumnezeu.
La initierea procesului cosmic, Dumnezeu a creat potentialele pentru coevolutie informata a ciclului de universuri ale metaversului, la sfarsitul acestui proces cosmic, Dumnezeu contempla fructul final si inregistrarea completa a acestei evolutii ciclice dar ireversibile per ansamblu.
Conceptul de maxim este consitent cu conectivitatea universala. Aspectele fizic si mental ale universului depind de observator: pentru un observator extern "restul lumii†se infatiseaza ca realitate fizica, pentru observatorul introspectiv, lumea intreaga, inclusiv observatorul, se infatiseaza ca parte a fluxului de experienta mentala.
Pentru entitatile manifeste, care observa lumea din interior, sunt disponibile ambele aspecte (infatisari) ale realitatii.
Observatorul poate introspecta pe baza propriei sale experiente, si, in ceea ce priveste "restul lumiiâ€, el poate lua ipostaza unui observator exterior. Pe de alta parte, pentru o Fiinta care este imanenta in univers, ipostaza observatorului extern nu este disponibila: in introspectia sa, lumea intreaga si toate lucrurile din ea apar ca elemente ale mintii.
Cand entitatile manifeste isi asuma ipostaza observatorului extern, ele gasesc ca evolutia duce de la un camp de energii virtuale, camp inzestrat cu potentiale pure (plenumul cosmic primordial), catre un camp de energie virtual care contine inregistrarea completa a realizarii acestor potentiale (campul PSI complet in-format odata cu terminarea procesului evolutionar).
Cand entitatile manifeste adopta ipostaza observatorului introspectiv, ele gasesc ca evolutia duce de la nimicul mistic, umplut cu potential, la coerenta mistica care imbratiseaza totul in intregimea experientei.
in conceptul de maxim, perspectiva introspectiva la scara cosmosului ca intreg este perspectiva lui Dumnezeu. in aceasta perspectiva, toate partile, aspectele cosmosului sunt disponibile introspectiei in acelasi timp, oricand in timp.
Procesul evolutionar are loc in cadrul constiintei lui Dumnezeu.
Acest proces duce de la constiinta divina initiala nevalurita informata cu potentialele pure, la constiinta finala nevalurita informata cu inregistrarea completa a realizarii acestor potentiale encodate originar, prin excitarea spatio-temporala a acestei constiinte initiale.
Evolutia metaversului prin intermediul evolutiei ciclice a universurilor conduce la deplina realizare a potentialelor encodate in plenumul cosmic primordial – la coerenta deplina a tuturor lucrurilor care exista in spatiu-timp. Ea marcheaza deplina implinire a creativitatii divine: coerenta cea mai inalta in mintea lui Dumenzeu.
Sursa:http://esoterism.ro/ro/despredivin.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu