Cocoselul

Cocoşelul
Ion Pribeagu

S-a însurat boierul Fică
Moşier din Drăgăşani
Cu o fată tinerică
De vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vraja
Dulce a lunilor de miere
Petrecute în seri de doruri
Voluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţia
Să-i arate, cum vă spui
Moara, vitele moşia,
Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduri
Unde caii se adapă
Tocma-atuncea armăsarul
Făcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânăr
Şi-a găsit şi el de joacă
Şi se înfigea prozaic
Într-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba verde
Având martoră o ieduţă
Ţapul îşi vedea de treabă
Cu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curte
Zambilica şi Grivei
Cam întorşi unul spre altul
Făceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vede
Ea îi spune ruşinoasă:
E dezgustător aicea
Tot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandă
Au văzut ca într-un pastel
Cum o găinuşe tandră
Zbenguia cu-n cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteni
Săltăreţi pe tot meleagul
Şi se tot pupau în ciocuri
Că-ţi era mai mare dragul.

- Uite, ăştia-mi plac, spuse,
Ea cu glasul îngeresc
Uite, ce frumos se joacă
Şi ce splendid se iubesc!

- Da, îţi place? Întrebă Fică
Bine puico, mă supui!
Şi-a chemat la el degrabă
Pe Bogdan, vătaful lui.

- Uite, dragă vătăşele
De azi încolo ce să faci:
Priponeşti toţi armăsarii
Pui oprelişte la vaci.

???
Opreşti orice fel de mamifere
Ca să nu aibă cu masculii
Nici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevestică
Cum e inocentă ea
Şi timidă şi subtilă
Să mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voie
Ca să-şi mai facă aicea felul
Fiincă aicea-n curte iubeşte
Numai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeni
Nu crâncneşte un cuvânt
Dac-a poruncit boierul
Gata! Ordinul e sfânt.

Dar într-o noapte violentă
Când nici nu s-a aşteptat
A intrat Bogdan vătaful
Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-s
Ale lui căutături:
Coanne Fică, coane Fică
A intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabă
Plin de spaimă vătăşelul
Cine potoleşte scroafa
Dumneata sau cocoşelul?