Moartea unei erete

Moartea unui erete
de Nicolae Darabant

Ieri, o ciocănitoare,
Pe un stâlp de telegraf,
Căutând vieţuitoare,
Scotea cu ciocul praf
Din lemnul cel inert,
Bătând în ritm alert.
Mai sus, un mic erete,
Ce-avea-n supraveghere
Afaceri şi secrete
Din plaiuri şi unghere,
Îşi zise : « E-o cucoană,
Dar cred că-i o spioană,
Altfel de ce insistă
Să bată un mesaj,
Ca o telegrafistă?”
Şi se lăsă-n picaj,
Ca să o prindă-n ghiare.
Dar s-a lovit, se pare,
De sârmele de-aramă,
Murind, de bună seamă.

Vedeţi un prost cum moare,
Pentru-o ... ciocănitoare?